Cartea saptamanii: Un om cu preferinte

Cartea saptamanii: Un om cu preferinte

As prefera sa nu va spun nimic despre cartea lui Herman Melville "Bartleby, o povestire de pe Wall Street" (Humanitas).

As prefera sa nu stiu ca, la fel ca Bartleby, toti avem cate un zid, real sau inchipuit, la care ne holbam in fiecare zi. As prefera sa nu vorbesc aici, fara urma de pudoare, chiar despre scriitorul meu preferat.

Suntem cu totii oameni cu preferinte. Adica oameni ai afirmarii si negarii simultane: cand spunem „prefer sa nu” inseamna ca afirmam o alternativa prin negarea alteia, de care suntem perfect constienti si fara de care n-am fi putut face alegerea.

Adica negam prin afirmatie si afirmam prin negatie. Acum, bineinteles, ne putem juca asa la nesfarsit, pentru ca toti avem o slabiciune pentru aporii. Dar prefer sa nu.

Cand Bartleby, personajul lui Melville, spune „prefer sa nu”, se intampla trei lucruri. Unu: istoria literaturii ia un alt curs. Doi: cititorul ramane perplex. Trei: generatii intregi de critici isi gasesc un scop in viata, incercand sa explice de ce. Eu prefer sa nu. Vreau sa va spun doar atat: Bartleby e in fiecare dintre noi. Nu e singur. Nu va pleca niciodata. Nu puteti fugi de el.

Bartleby e copist in biroul unui avocat de pe Wall Street, candva pe la jumatatea secolului al XIX-lea. E fantomatic, lugubru, taciturn si sarantoc. Cand i se cere sa-si duca la bun sfarsit indatoririle de slujbas, deja ii puteti ghici raspunsul: „Prefer sa nu”.

De fapt, e un alt fel de revolutie, pentru ca, violentand  regulile sociale si ale bunului-simt, creeaza o bresa neasteptata. Si contamineaza. Bartleby instaureaza propriile reguli, dar interesant e felul cum cei din jur se raporteaza la el.

Despre cel mai enigmatic personaj al povestirii nici macar nu v-am vorbit inca - ramane sa-l descoperiti singuri, in carte si in voi insiva. Ce e sublim la Bartleby e ca ramane cumplit de inofensiv pentru cei din jur.

Insa mila - tineti minte de la Melville - fata de aproapele aflat in suferinta, cu rezonanta ei crestina cu tot, e doar hrana pentru respectul de sine al milosului. Cand acesta e satul, mila se transforma. In ce, prefer sa nu va spun.

Ne puteți urmări și pe Google News