Horia-Roman Patapievici: "Asistam la o masiva actiune de afirmare a suveranitatii parlamentului, prin subordonarea celorlalte puteri in stat".
Avizul Consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007, privind propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu” a lasat complet in ofsaid coalitia antiprezidentiala.
Tot argumentul coalitiei era ca presedintele comite acte anticonstitutionale si ca asumarea rolului de presedinte-jucator ar contrazice Constitutia, care autorizeaza numai un presedinte-spectator - un fel de mut, orb si surd (dar intelept si virtuos) pater familias.
Portretul psihologic asociat respingerii ideii de presedinte-jucator il prezenta pe omul Traian Basescu ca pe un politician versat si veros, care de dragul puterii si in slujba intereselor sale personale se agata de scaun si batjocoreste interesele tarii.
Prin contrast, coalitia antiprezidentiala se prezenta pe sine ca avand trei scopuri, toate dezinteresate, democratice si legitime: (a) pentru ca guvernul sa poata lucra, amutirea presedintelui; (b) pentru ca democratia sa fie reinstaurata, suveranitatea completa a parlamentului (asupra guvernului, asupra presedintelui, asupra tarii); (c) in fine, pentru a salva constitutionalitatea, suspendarea presedintelui. Sa le analizam pe rand.
(a) Dorinta de a avea liniste pentru ca guvernul sa poata lucra e grotesca. Ea reia in contul PNL de azi vechiul slogan electoral al lui Ion Iliescu din anii ‘90, imaginat de inginerii electorali de atunci pentru a pune calus in gura opozitiei la FSN.
Opozitia care trebuia amutita ii continea atunci si pe liberali, victime in doua randuri ale mineriadelor pe care Ion Iliescu le-a organizat pentru ca linistea lui sa acopere nelinistea noastra (care atunci era si a lor, a liberalilor). Prin urmare, pentru cine are memorie, invocarea modelului „Un presedinte pentru linistea noastra” este cum nu se poate mai neinspirata.
Ea indica regresia unui respectabil partid istoric la statutul de partid-instrument al unei forte politice care are orice (putere, bani, oameni), numai respectabilitate nu. O forta care are puterea vicioasa a prezentului, certitudinea trufasa a viitorului, dar care taraste permanent dupa ea, intreaga, dezonoarea trecutului.
(b) Pornind initial de la coalizarea spontana in jurul obsesiei anti-Basescu, s-a ajuns in cele din urma la exprimarea motivatiei de adancime a demersului de suspendare: afirmarea suveranitatii complete a parlamentului in raport cu toate celelalte puteri si institutii ale statului.
Am putut auzi in aceste luni ca democratia insasi trebuie identificata cu domnia acestui parlament, de parca unui parlamentar, oricaruia, i s-ar putea acorda un regim preferential de infailibilitate, iar devalmasia de lista, prin care acesti parlamentari au ajuns in parlament, ar putea vreodata reprezenta un model de responsabilitate politica.
Argumentul invocat adeseori a fost acela ca presedintele e stricator de randuieli, anume pentru ca nu se recunoaste vasalul parlamentului, in conditiile in care parlamentul a incercat deja sa impuna practica de a schimba ministrii peste capul guvernului (dezavuata de Curtea Constitutionala), iar prin politica sinucigasa a premierului si a grupului Antonescu-Orban guvernul deja a fost adus sub ascultarea parlamentului - acum vointa sa fiind aceea de a-l subordona pe seful statului sau de a-l demite.
Asistam, prin urmare, la o masiva actiune de afirmare a suveranitatii parlamentului, prin subordonarea celorlalte puteri in stat. Ca mijloace politice, prin sforarii de culise; ca mijloace constitutionale, deocamdata, numai prin nesocotirea avizelor Curtii Constitutionale. (c) in fine, motivatia explicita: incalcarea Constitutiei de catre seful statului.
Antonie Iorgovan, „parintele” Constitutiei din 1991 (revizuita in 2003), si-a pus reputatia in joc pe afirmarea profesionala a realitatii acestor incalcari. Or, data fiind componenta Curtii Constitutionale, care numai pro-Basescu nu e, „Avizul consultativ” din 5 aprilie ar trebui sa aiba cel putin doua urmari: ruinarea reputatiei de constitutionalist competent a senatorului Iorgovan si ruinarea pretentiei coalitiei antiprezidentiale ca motivul pentru care doreste suspendarea lui Traian Basescu este incalcarea Constitutiei.
Nu, motivul nu este incalcarea Constitutiei. Faptul reiese cu putere din „Avizul consultativ”: absolut toate capetele de acuzare impotriva presedintelui au fost demontate ca fiind ceea ce oamenii de bun-simt au stiut dintotdeauna ca sunt - nu incalcari ale Constitutiei, ci acte obisnuite ale unui presedinte care refuza sa fie mut, orb si surd, cum l-ar vrea coalitia antiprezidentiala.
Concluzia e clara. Daca motivul explicit al vointei de suspendare e politic, mai bine spus lupta pentru putere politica a grupului care domina azi parlamentul, motivatia de adancime imi pare a fi vointa parlamentului de a-si afirma deplina suveranitate in raport cu toate celelalte institutii si puteri ale statului.