Ei nu. Ridicati ochii din ziar ca sa vedeti despre cine vorbesc.
Ei, copiii libertatii, zapauci, manelizati, materialisti, indiferenti la cultura. Si ailalti care alearga bezmetici de la un job la altul si inapoi la master pentru ca, nu stiu daca ati observat, in Bucuresti nimeni nu se mai plimba.
Ei, astia mai tineri care nu cedeaza locul in tramvai, care vor sa plece in Spania&Italia fara sa fi citit nici macar o integrama sau cei care lectureaza Camus in original, la metrou, si nu vor sa mai plece nicaieri. Toti cei care duc mai departe si incapacitatea cronica a romanilor de a trai impreuna. Cei care au cinismul firesc al handicapatilor ce fac parada cu destinele ciuntite.
Cei care cauta doar „viata buna” si atat. Ei, care prizeaza libertatea ca drogatii, cu tigara tinuta smechereste in coltul gurii. Ei bine, toti astia care stau la coada la programele work&travel pentru ca s-au saturat sa vada New York-ul doar in „Seinfeld” nu vor face nicio revolutie, nu vor naste idei „marete”, nu le vor bubui inimile in cor pentru idealuri „de lupta si viata”.
Marile cotituri ale istoriei sunt anuntate intotdeauna, dar intotdeauna de discursuri noi, „fundamentale” despre om. Atunci cand se repun intrebarile esentiale, cand societatea viermuieste cautand raspunsul la „A fi sau a nu fi”, e limpede ca vremea sa se schimbe tot a sosit. Paranteza. Contestare: „Bine ca esti tu destept”. Raspuns: „Nu sunt, am avut noroc de profesori intelepti si carti bune in biblioteca”. Am inchis paranteza.
Asistam la o epoca a reasezarilor, a niselor. E simplu. Visul de aur al romanimii racordate la modernitate este o existenta pe care tovarasii de odinioara ar fi infierat-o, cu manie proletara, drept mic-burgheza.
Muncesti de-ti sar capacele, faci cumparaturi in hipermarketuri, te duci intr-o vacanta decenta in Bulgaria sau macar intr-un weekend la Sinaia, „ca tot omul”. Daca nu, nu. Imperativul noii generatii: incropesti o cariera, inchegi o familie. Restul sunt vorbe.
Nimeni nu mai are chef de bombe plasate prin tomberoane, de sloganuri, de marsuri ori clandestinitate. Politicul plictiseste pentru ca, a la Kundera, „viata e in alta parte”. In Bucuresti, soferul de Dacie „veche” il pizmuieste pe ala de Logan, cel de Logan pe ala cu masina straina luata in rate si toti pe nenorocitii „de sus” care nu fac nimic.
Nu se anunta ceva „glorios” in continuare. Doar exercitii stangace, romanesti, de a duce o existenta comoda, fara razboaie in numele unor himere. Adam Michnik avea o vorba: „Si griul e o culoare frumoasa”. Asa e.
Recomandările noastre
