Zeci de mii de hectare de teren, acoperite odinioara cu paduri sau pasuni, sunt inghitite, an de an, de nisipul care ameninta orice urma de verdeata.

Daca te gasesti, din intamplare, in patrulaterul format de localitatile doljene Sadova, Dabuleni, Marsani si Bechet, intr-o zi in care vantul bate puternic, risti sa te loveasca ascutit un val de nisip de cativa metri inaltime.

Pulberea aurie vine din campurile care odinioara erau paduri. Cu greu iti dai seama ca, pe muntele de nisip pe care te afli, candva erau plantati copaci din toate soiurile. Au disparut si baltile din zona, inghitite de acelasi „dusman”.

Intr-o vreme cand la Bruxelles se discuta despre efectele dezastruoase pe care incalzirea globala incepe sa le aiba deja asupra tarilor din Europa, sudul judetului Dolj s-a transformat intr-un veritabil desert, dupa ce, de o jumatate de secol, mai bine de 100.000 de hectare au fost defrisate fara mila.

Fostele paduri au facut loc unor dune de nisip care se intind cat vezi cu ochii si care ameninta sa inghita orice urma de verdeata care le sta in cale. Pe langa mana omului, putin „ajutor” a dat si natura, prin aparitia fenomenului de „deflatie eoliana”.

„A fost pasune pe aici”

Sunt zile in care, spun localnicii din sud, nu vezi la 10 metri in fata ochilor din cauza prafului care pune stapanire pe toata zona. Nisipul intra in bucatarii, in fantani, absolut peste tot.

„Cand scoti o caldare cu apa, la fundul ciuturii e numai nisip, fir-ar el al boalii!”, spune Niculina Lixandru, din Marsani. Spre Caciulatesti, cativa ciobani, care stau cu oile pe marginea unei dune. „A fost pasune aici, dar a inceput sa dispara in timp. De plantat nu prea s-a plantat nimic”, spune unul dintre ciobani, Nelu Voica.

Oamenii privesc lung la dunele de nisip si stiu ca fiecare dintre ei are o vina. „Astea au fost timpurile, padurile au fost taiate de om, nu de altcineva, si lacurile au fost asanate. Acum tragem ponoasele”, spune Sever Constantin Raduica, consilier local in Bechet.

Pe valea din localitate cu greu mai gasesti un loc verde: „Nici animalele nu mai au ce paste. E drept ca s-au mai facut impaduriri, dar va trece vreme pana cand tabloul din fata noastra se va schimba asa cum era acum  30-40 de ani”, mai spune consilierul de la Bechet. Intre timp, Doljul a pierdut cinci procente din suprafata totala de padure, raportat la momentul la care se face referire, cand padurile ocupau 12% din suprafata judetului. 

Raiul lubenitelor

De pe urma desertificarii are de pierdut si agricultura, dat fiind faptul ca, in ultima vreme, culturile de legume au fost mai tot timpul calamitate, ajungandu-se acum la pierderi de 10 la suta.

Singurii care nu se plang sunt crescatorii de lubenita din Dabuleni: „N-are treaba desertul acesta de care vorbiti cu lubenitele noastre. Ele sunt obisnuite in conditiile astea”, ne spune un batran cultivator din zona.

Cifrele

„E o lupta titanica”

„Pierderile din agricultura sunt de circa 10 la suta. Daca acest fenomen va continua si padurile vor fi taiate la fel ca pana acum, putem ajunge la o situatie mult mai precara, mai ales ca impaduririle inainteaza anevoios”, spune  Valentin Bulumaci, directorul adjunct al Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Dolj.

Problema desertificarii a fost luata in serios abia din anul 1977, cand s-a hotarat impadurirea a 1.200 de hectare de teren. Viteza de impadurire e insa de doar 5.000 de hectare pe an, adica nici 5 la suta din suprafata afectata. „In mod normal, avem nevoie de 20 de ani ca sa acoperim intreaga suprafata.

E o lupta titanica”, declara directorul Directiei Silvice, Daniel Dragnei. Cat despre padurile nou plantate, e nevoie de cel putin inca 10-20 de ani ca acestea sa ajunga la maturitate.