Florian Bichir: "Venirea comunismului la putere a dus la nasterea celui mai pagubos: nationalismul de sorginte comunista."
In istoria Romaniei moderne au existat trei formule de nationalism: nationalismul de sorginte masonica, nationalismul de sorginte crestina si nationalismul de sorginte comunista. Aceste trei forme nu trebuie confundate una cu cealalta, dar nici judecate cu aceleasi masuri.
Nationalismul a aparut in Romania ca o creatie romantica a pasoptistilor masoni, iar ideea „specificului national” a prins contur si consistenta la „Junimea”. Or, se stie ca membrii „Junimii”, adepti ai emanciparii natiunilor, au fost toti, cu foarte mici exceptii, masoni. Pana si A.C. Cuza, viitor antimason si antisemit de o violenta rar intalnita, cochetase si el in tinerete cu societatile secrete.
Evident dogmaticii si ultrarigoristii de dreapta, uita aceasta perioada, preferand sa se refere la nationalism doar de la Eminescu incoace. Epoca interbelica va reprezenta fara indoiala faza de glorie a nationalismului romanesc, cand influentele masonice sunt inlocuite cu spiritualitatea religioasa ortodoxa, cu acel duh al rasaritului.
Din acest creuzet fabulos, dar si pe fondul renasterii ortodoxe au aparut Vasile Bancila, Mircea Vulcanescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, G. Racoveanu, crescuti la scoala lui Nae Ionescu. Evitand antisemitismul conjuctural si nefiresc romanilor, putem spune ca, in perioada interbelica, nationalismul romanesc capatase identitate, devenise un nationalism firesc, organic.
Venirea comunismului la putere a dus in anii ‘70 la nasterea celui mai pagubos nationalism: nationalismul de sorginte comunista. Voi fi anatemizat de aparatorii puritatii ideologiei de dreapta pentru ca folosesc termenul de „nationalismul-comunist”, pentru ca multi dintre dansii nu accepta ca doua ideologii aparent ireconciliabile au ajuns sa conlucreze.
„Nationalismul a revenit in forta, dar in forme profund viciate: dimensiunea lui moral-spirituala, crestina si ortodoxa a fost inlocuita cu un soi de demagogie protocronista, chinuit adaptata ideologiei marxiste, in plasa careia au cazut, din pacate, si cateva constiinte nationale autentice. A rezultat o caricatura grotesca a nationalismului - sub eticheta „patriotismului” propagandistic, de altfel tot dupa model moscovit”, sustine si publicistul crestin Razvan Codrescu.
Nationalismul-comunist, ideologie atee, materialista si gregara, a dat nastere xenofobiei, urii si a supravietuit caderii comunismului, fiind imbratisat de la ultimii politruci pana la generatia tanara, debusolata de tranzitia interminabila.
Mai reprezinta astazi nationalismul o solutie? Peter F. Sugar, dar si alti analisti redutabili spun ca da. Dar la ce nationalism ne referim? Poate renaste nationalismul interbelic, autentic crestin, scapat de zgura antisemita sau vom ramane tributari nationalism-comunismului care face ravagii?
Care este modelul sau este nevoie de un altfel de nationalism? Oricum, o posibila solutie a crizei romanesti din punctul de vedere nationalist nu trebuie sa uite componenta crestina si nationala. Ceea ce aduce mai mult a neoconservatorism, o sinteza liberal-conservatoare.
Recomandările noastre
