In povestirile Adrianei Bittel exista o adevarata fascinatie pentru statura si structura oamenilor obisnuiti: barbati si femei ducandu-si viata la flacara mica, in perioada interbelica sau in socialism.
Mici functionari terorizati de sefi, luptatori comunisti aflati la pensie, o farmacista pensionara, o fata acrita de singuratate si neimpliniri, multe gospodine sfarsite, consumate de obligatiile casnice si profesionale, o dactilografa indragostita de Intelectualul caruia ii bate la masina opera, o corectoare fascinata de personalitatea Scriitorului, femei batrane, singure, decrepite si cate un „cap de familie” cu chef de bautura si o nevoie copilareasca de a fi protejat: iata „eroii” prozelor din „Cum incarunteste o blonda” (Editura Compania, 2006).
Povestirile se rotesc in jurul acelorasi teme, dar difera prin strategiile narative adoptate de autoare. Miza este pusa, de fiecare data, pe identificarea unor articulatii existentiale osificate, fire subtiri si nevazute, ingrosate tot mai mult si devenite, vai!, vizibile care ne fac captivi in propria viata.
Foarte deosebite intre ele, personajele Adrianei Bittel au o problema comuna: ajung sa traiasca la modul mecanic, sa se tarasca de pe o zi pe alta, visand, in compensatie, la fantasmagorice alternative biografice si istorii personale contrafactuale.
Alunecarile de teren din real in imaginar sunt frecvente, „Vara, vara cu tutun” fiind un exemplu de proza a reveriilor adolescentine. Bovarismul femeii coplesite de treburi, ramasa ca prin minune, o vreme, singura acasa este insa tot o imagine (in negativ) a vietii sale obisnuite. Paradisul construit cu gandul e „poetic” si neconvingator. Valoarea lui pare mai mult contrastiva, reliefand purgatoriul existentei de zi cu zi.
E limpede ca in multe dintre texte se rasfrang intr-un fel sau altul experiente biografice ale autoarei, dispuse in „dosare” separate (nepoata, fiica, sotie, mama, ruda, gospodina, confidenta, colega, corectoare, scriitoare...), dar invalmasite in fluxul vietii si al fictiunii. In aceste splendide povestiri, femeia apare ca un personaj fara majuscula, dar eroic prin stoicismul lui cotidian.
Recomandările noastre
