Emilian Isaila constata ca patronii din Romania au o problema. Forta de munca a disparut.
In urma cu jumatate de an soseau in Romania, cu mare tam-tam, 1.500 de muncitoare din China pentru a lucra intr-o fabrica de textile din Bacau. Directorul a luat aceasta decizie pentru ca pe piata muncii autohtone nu mai gasea lucratoare care sa accepte salariul pe care-l oferea firma.
Dupa sase luni, o poveste de succes s-a transformat intr-un cosmar. Muncitoarele din China au plecat dupa o saptamana de greva, fiind nemultumite de salariu si de conditiile de munca.
Disperarea pe piata muncii din Romania a atins apogeul. Daca nici chinezii nu vor sa mai munceasca la noi, chiar avem o problema. Cred ca patronii au fost ametiti de articolele din presa economica internationala unde se vorbeste despre miracolul chinezesc - o economie in expansiune si o piata a muncii infinita si, ce e cel mai important, foarte ieftina. Dar cat de ieftina?
Evenimentele din ultima saptamana demonstreaza ca nu suficient de ieftina pentru managerii romani. E adevarat ca ultimii 17 ani au dezvoltat in Romania o generatie de proprietari de companii si directori care nici nu trec in planul de afaceri cheltuielile cu salariile sau aloca un buget pentru acestea egal cu cheltuielile de protocol ale secretarei.
Munca in Romania nu a reprezentat multa vreme un cost. 50 de dolari pe luna constituia un salariu bun in urma cu zece ani, iar oamenii trebuiau sa se descurce. Mai furau un fier din fabrica, un lemn, un tricou, un pantof sau un salam. Depindea de domeniu. Mai lucrau la „buticul” de la coltul blocului dupa program, mai cresteau un porc la tara, la parinti sau bunici. Forta de munca nu costa, pentru ca se descurca.
Astazi, multi patroni si manageri, din cauza politicii salariale dezastruoase, s-au trezit ca forta de munca s-a descurcat atat de bine incat a disparut. Si-a luat lumea in cap si lucreaza pentru managerii din Spania, Italia, Marea Britanie etc. Iar cei de aici au ramas cu buza umflata. Astazi incearca sa rezolve aceasta criza, facand experimente. La ce s-o fi gandit directorul fabricii din Bacau cand le-a adus pe chinezoaice? A crezut ca le inchide in hala si vor lucra gratis pana la moarte, iar apoi le inlocuieste cu un alt transport? La un miliard de chinezi, ce conteaza o mie de muncitori!
Dar chinezoaicele au dat o lectie usturatoare oamenilor de afaceri din Romania. Le-au aratat proprietarilor ca sunt fiinte umane, ca au nevoie de un salariu decent, de hrana, de caldura, de un program civilizat de munca si de asigurare medicala. Desi acestia cautau sa aduca doar un transport de maimute care stiu sa traga la masina.
Dupa esecul experimentului de la Bacau, seful fabricii spune intr-un interviu pentru BBC Romania ca a ales gresit chinezoaicele si va aduce unele dintr-o alta regiune a tarii.
Cred ca o astfel de viziune e falimentara, iar forta de munca mai ieftina decat cea din Romania ultimilor ani nu a fost nicaieri pe planeta. Probabil, doar in Coreea de Nord, unde oamenii muncesc in numele conducatorului iubit si sunt platiti in natura, din cand in cand.
Recomandările noastre
