Daca aveti ghinionul sa fiti implicati intr-un accident rutier in Capitala, ar fi bine sa se intample in sectorul 1.

Plasmele, internetul si domnisoarele dragute va ajuta sa depasiti momentul.

Cetateanul Remus Groza este anuntat printr-un sistem audio tip discoteca sa se prezinte la ghiseu pentru a depune declaratia-tip de dupa constatarea accidentului rutier.

Barbatul se ridica timid si balanganindu-se, tulburat nevoie-mare, nu atat de perspectiva unei confruntari cu „partenerul” de accident, cat de privelistea domnisoarei care-l intampina: o blonda cu un decolteu abrupt si o fustita rosie, croita parca pentru cineva cu doua numere mai mic.

In stanga sa troneaza o plasma impunatoare, unde este difuzata muzica „de dans”, iar in incaperea alaturata oamenii beau cafea si navigheaza pe internet.

Ne aflam in Bucuresti, pe Calea Grivitei, numarul 355, la Biroul de Accidente Usoare Sectorul 1 al Brigazii de Politie Rutiere. In alta parte a orasului, cetateanca Maria Buzoianu a trecut cu bine prin primele aluzii, nu tocmai magulitoare, la adresa mamei dumneaei, iar acum isi ocupa timpul cu supravietuirea pe termen scurt intr-o camaruta plina de oameni extrem de nervosi.

A dat telefoane in stanga si-n dreapta si a anuntat pe toata lumea (sot, copii, sef, seful mai mic etc.) ca urmeaza sa intarzie, ca „na, deh, asa e in Romania. Daca ai facut un accident, pierzi toata ziua”. Si asta tot in Bucuresti, la un alt Birou de Accidente Rutiere Usoare, pe strada Candiano Popescu.

REGULI

V-ati tamponat, mergeti in 24 de ore la politie!

Atentie, soferi! Potrivit ultimelor modificari aduse Codului Rutier, daca ati fost implicat intr-un accident rutier usor (o tamponare), sunteti obligat sa mergeti in maximum 24 de ore la politie pentru constatare. „Din noua lege a fost exclusa prevederea potrivit careia soferii se pot prezenta la politie in termen de 48 de ore de la producerea accidentului”, sustin surse din politie.

Astfel, potrivit articolului 79, alineatul 1 din noul Cod Rutier, soferul implicat intr-un accident de circulatie, in urma caruia a rezultat numai avarierea vehiculului, este obligat:

> Sa scoata imediat masina in afara partii carosabile. Daca acest lucru nu este posibil, autovehiculul trebuie deplasat cat mai aproape de bordura sau acostament si semnalizat corespunzator (avarii, triunghiuri reflectorizante etc.)

> Sa se prezinte in maximum 24 de ore la unitatea de politie pe raza careia s-a produs accidentul, pentru intocmirea documentelor de constatare.

Potrivit articolului 80 al aceleiasi legi, sunteti obligat sa anuntati imediat politia in cazul in care masina v-a fost avariata „in alte imprejurari decat intr-un accident rutier”.

CALEA GRIVITEI

Altfel vezi sanctiunile la o cafea si o conexiune la internet

De la intrare, locul pare un soi de bar select. Oamenii stau cate patru la masa, se uita la televizor, si, periodic, primesc in vizita cate o domnisoara dragalasa care se ofera sa-i ajute la completarea hartiilor.

In camera alaturata, mesele se micsoreaza, raman cele cu un singur loc, fiecare dotata cu un laptop de ultima generatie si conexiune la internet. Iar pana se deschide mailul se comanda cafele mai ceva ca intr-o piesa a lui Caragiale. Din pacate, singura metoda ca sa puteti ajunge aici e una destul de neplacuta: trebuie sa „aveti parte” de un accident usor. 

Totul in maximum o ora

Procedura merge snur. Cetateanul intra in sala, unde este preluat de o domnisoara care-i solicita actul de identitate. Primeste un bon de ordine si o declaratie-tip, dupa care este invitat sa ia loc la o masa si se pune pe completat hartii. La un moment dat este vizitat de aceeasi domnisoara binevoitoare, cu sfaturi teoretice in cazul formularelor-tip.

Cand isi aude numele la statie, iar poza sa invadeaza ecranul unui urias monitor din incapere, cetateanul se prezinta din nou la ghiseu, de unde este preluat de un politist si condus pana in sala alaturata, unde se constata accidentul. Timpul intregii operatiuni: intre 30 de minute si o ora, indiferent de numarul persoanelor prezente.

„Imi vine si mie randul, acu’...”

Explicatia pentru care lucrurile merg atat de bine la Biroul de Accidente Usoare de pe Calea Grivitei trebuia cautata in cursul anului trecut, atunci cand o importanta firma de asigurari a cumparat imobilele detinute anterior de o fosta fabrica comunista si, alaturi de politisti, au pus bazele proiectului.

La prima impresie, locul nu are niciun cusur. Parcarea este pazita, nu exista nici urma de coada la ghisee, ba au fost angajati chiar si oameni de paza pentru a preintampina posibilele altercatii dintre soferii nervosi.

Fetele oamenilor care se prezinta aici au o expresie nedecisa, ceva intre nedumerire si dulce visare. Cu nu mai mult de cateva zeci de minute inainte, Remus Bogza era o caruta de nervi.

„Mergeam spre lucru si am fost lovit din spate de el (arata spre un alt barbat care nu pierde timpul si ii arunca inapoi o expresie de boxer). Ma rog, ma si gandeam, sa vezi de acu’ inainte... Credeam ca ajung pe la cozi, nervi, ce mai, tot tacamul. Peste doua numere e randul meu”, spune Bogza, aratand cu mana spre monitorul unde fotografia sa a fost afisata mandru la baza ecranului. N-au trecut decat 30 de minute de la momentul accidentului.

Candiano Popescu

„Oamenii se mai si bat, altii nu stiu sa completeze...”

Strada Candiano Popescu seamana cu o cetate sub asediu. Nu e loc de parcare pe o raza de doua-trei strazi, iar in fata Biroului de Accidente (zona sectoarelor 4 si 5), grupuri de oameni, intr-o stare de nervozitate ingrijoratoare, pun la punct ultimele detalii: „Hai, ba, ce dracu’, dai si tu o vopsea si gata. Ce sa ne mai complicam cu astia? Stam toata ziua p’aici de pomana...”. Cei care nu reusesc sa depaseasca acest nivel „comunicativ” se indreapta tremurand de nervi spre intrarea in cladire.

Pixul, noua arma a politistului

Aici, coada, presupus organizata, a luat o curioasa orientare centru-stanga-dreapta-lateral spate. Unii completeaza hartiile pe spatele prietenilor sau rudelor aflate alaturi, altii termina o disputa sub iminenta unui schimb de fluide violent. Daca trec cu bine peste aceasta proba, oamenii intra in biroul urmator, unde patru politisti obositi fleasca si transpirati abundent trag la foc automat cu pixul pe hartie. In acest punct, talentul de orator din fiecare participant la trafic infloreste subit.

Fiecare isi organizeaza, dupa posibilitati, un discurs cat mai inchegat care, asortat cu miscari largi din mana si o mimica a nevinovatiei, incearca sa-i scoata basma curata. Finalul este marcat de intristare. Oamenii pleaca tacuti, dupa cateva ore petrecute in picioare, fiecare catre societatea lui de asigurari.

„Sunteti de la Constatari?”

Doua sunt problemele care-i consuma pe politistii de aici. Rezumate intr-o tenta cinico-trista de catre comisarul Sorin Stoica, acestea suna cam asa: „Oamenii se mai iau la bataie, iar multi dintre ei nu stiu exact ce sa scrie in declaratii”.

Daca primul incident e de scurta durata, situatia se complica simtitor in celalalt caz. „Nu e nimeni care sa le spuna cum sa le completeze. astia suntem toti. Nu putem fi si aici, si acolo. Asa ca mai apare cate unul, ia declaratia, se duce, sta cu ochii pe pereti si cand intra in birou te trezesti ca a scris atat: „M-am tamponat cu X, in jurul orei...”. Si atat. Si apoi iar se intoarce si o ia de la capat...”. In medie, in functie de perioada si de fluxul celor prezenti, o persoana poate sta aici si 45 de minute, si doua ore, si peste... Fiecare cum ii e dat norocul.

Maria Buzoianu, spre exemplu, nu se poate considera cea mai norocoasa femeie de pe planeta. Sta de cateva ore bune si nici macar n-a intrat in biroul politistilor. Celalalt participant la accident nu e o persoana tocmai intelegatoare sau plina de compasiune, iar cei de la serviciu i-au facut scandal ca intarzie. „Abia mai stau in picioare. Nici macar nu stiu daca asta e coada buna, dar mi-e frica sa plec, ca-mi ia altul locul. De cand am venit aici mi-am dat seama ca accidentul in sine e partea cea mai simpatica a situatiei. Durerea o simti odata ce ajungi aici”, povesteste femeia.

Si ca sa sintetizeze starea de spirit, casca ochii mari la vederea aparatului de fotografiat din bratele fotoreporterului si cu o licarire de speranta in ochi ne intreaba: „Scuzati-ma. Dar sunteti cumva echipa de la Constatari?”.