Grigore Cartianu: "America ne-a bagat sub umbrela NATO, Europa ne-a acceptat cu toate bubele noastre. E timpul sa aratam ca putem!"

De doua zile suntem cei mai euforici saraci ai Europei. Important e ca avem moralul ridicat, si mai important e sa actionam rapid si corect pentru a nu cadea prada dezamagirii.

Germania a iesit prabusita din Primul Razboi Mondial si distrusa din cel de-al doilea. De fiecare data a luat-o insa de la capat cu o ambitie titanica, reusind sa reconstruiasca pe ruine.

Nemtii au beneficiat de Planul Marshall, gandit de americani, insa ceva asemanator ni se intampla si noua. Suntem parte a Europei pentru ca aceasta ne-a acceptat cu bubele noastre: cocosati de saracie, nevrozati de hotie, abrutizati de mineriade.

El, Occidentul, ne-a ajutat mai mult decat avem noi puterea sa recunoastem. Ne-a dat bani asa cum dai rudelor sarace de la tara. Ne-a insanatosit bancile pe care smecherii nostri le pusesera pe butuci. Ne-a obligat sa aplicam justitia, nu sa calarim legile dupa cum dicteaza interesul vreunui barosan.

Ne-a impus reguli pentru a taxa apucaturile gangsteresti ale unor politicieni. Ne-a plantat toalete la tot pasul, ajutandu-ne sa uitam vremurile cand faceam turul orasului ca sa gasim o buda izbavitoare. Si multe, multe alte operatiuni care au transformat Romania din „paduchele Europei” intr-un locatar decent al batranului continent.

Pentru a-si realiza maretul proiect de extindere teritoriala, Europa civilizata a inchis ochii la multe stangacii ori chiar nemernicii ale noastre. Ne-a integrat olimpicii la matematica laolalta cu spargatorii de bancomate; inginerii si medicii de toata isprava, la gramada cu mancatorii de lebede; constructorii, instalatorii si agricultorii, de-a valma cu cersetorii de pe bulevardele Parisului.

Pe langa bunavointa Londrei, a Romei ori a Berlinului, se cuvine sa consemnam si ajutorul acordat de natiunea ce da ora exacta a democratiei pe planeta: Statele Unite ale Americii.

Primul semnal major ca Romania trebuie scoasa din carantina, unde fusese bagata de cei 45 de ani de comunism si mentinuta de mineriadele lui Iliescu, a venit de la Washington.

Umbrela NATO ne-a adus un avantaj major: increderea Occidentului. Un semnal politico-strategic la care marii investitori au percutat rapid, dirijand spre Romania fluxuri financiare nesperate pana atunci.

Si totusi, cu toata bunavointa Europei sau a Americii, acest moment istoric nu era posibil fara vointa politica, determinarea si chiar sacrificiul romanilor.

Nu al tuturor, pentru ca au fost destui inalti dregatori care, obisnuiti sa pescuiasca in ape tulburi ori sa arunce navodul spre Moscova, s-au straduit sa ne tina departe de Occident.

Dar Maria-Sa poporul roman, cu toata umilinta indurata in acesti ani, a fost de neclintit: in toate ocaziile s-a pronuntat, majoritar, in favoarea jonctiunii cu lumea civilizata. Si asta, desi stie ca el va suporta costurile dezvoltarii tarii.

Se cuvine sa-l amintim, in acest context, si pe primul presedinte postdecembrist care a jucat ferm pe cartea Occidentului: Emil Constantinescu. Acesta si-a sacrificat viitorul politic de dragul consecventei pro-NATO, in timpul bombardamentelor din Iugoslavia.

Ei, si-acum gata cu sampania: la treaba! Ne asteapta ani de munca inversunata, precum pe nemti dupa pierderea razboaielor mondiale. Avem nevoie de autostrazi, locuinte, educatie, salarii si pensii decente. Si asta cat mai rapid, nu la apusul altor generatii de sacrificiu!