Noi ne vom distruge maşinile pe aceleaşi şosele aglomerate, «ei» îşi vor cheltui comisioanele în ţări cu o infrastructură impecabilă“.
Puţine sunt domeniile în care se poate fura atât de mult şi de uşor ca în construcţia de autostrăzi. Teoretic, aproape toată lumea este de acord că România are nevoie de o infrastructură nouă. În practică, guvernanţii au făcut tot posibilul să edifice viitoarele autostrăzi pe rute relativ puţin circulate şi la costuri prohibitive.
Exceptându-i pe contribuabilii români, toată lumea câştigă foarte bine din astfel de afaceri. Companiile străine au obţinut contracte consistente, pe baza unor decizii politice, licitaţiile fiind eludate sau trucate. Firmele româneşti, subcontractate de străini, au primit şi ele un os de ros. Cei care au aranjat contractele şi-au împărţit celebrul comision de 10%. Politicienii români şi-au plătit datoriile faţă de cei care, cu toate rezervele faţă de România, ne-au primit în NATO şi UE. În cazul Bechtel, totul a fost acoperit legal, prin emiterea unei ordonanţe care, ulterior, a fost aprobată de parlament. Cu un an înainte de a pleca de la Palatul Victoria, guvernul Tăriceanu se pregăteşte să lase moştenire urmaşilor săi câteva contracte de construire a unor autostrăzi scumpe şi a căror utilitate este discutabilă. Contracte de tip Bechtel, le-am putea numi.
Traficul cel mai intens se înregistrează pe culoarul lV, cel care, în linii mari, leagă oraşul Arad de Sibiu şi Piteşti. În prezent, este neclar dacă au fost reactualizate studiile de fezabilitate pentru toate porţiunile din acest drum. Despre finanţare şi despre semnarea contractelor de execuţie nici nu are sens să vorbim. Autorităţile nu reuşesc să finalizeze nici măcar şoseaua de centură a oraşului Sibiu, pentru care am primit bani prin ISPA.
În schimb, Ministerul Transporturilor intenţionează să plătească aproape trei miliarde de euro pentru autostrada Comarnic - Braşov, o sumă imensă, de trei ori mai mare decât cea plătită de croaţi pentru o lucrare asemănătoare. Circa 20 de milioane de euro pentru un kilometru de drum.
Să ne amintim că şi fostul premier Năstase s-a pregătit să dea un tun asemănător, exact pe aceeaşi rută. Vă mai aduceţi aminte de una dintre declaraţiile celebre ale lui Traian Băsescu, din toamna lui 2004, când a afirmat că premierul francez a venit în România „pentru a-şi lua tainul“? Ei bine, era vorba despre faptul că o porţiune din Comarnic - Braşov urma să fie finalizată de un consorţiu din Hexagon. Poate că majoritatea cetăţenilor români nu mai sunt miraţi de asemănările din ce în ce mai numeroase dintre practicile corupte ale cabinetului Năstase şi cele ale guvernului Tăriceanu. În fond, dacă primii au scăpat cu faţa curată din afacerea Bechtel, de ce să nu reuşească şi Ludovic Orban o lovitură asemănătoare?
Singura problemă ar fi că România va rămâne, în continuare, cu o infrastructură de fostă republică sovietică, pentru că toate aceste contracte dubioase riscă să fie reziliate de guvernarea care va veni în 2008. Ani buni de-acum înainte, noi ne vom distruge maşinile şi nervii pe aceleaşi şosele aglomerate, iar „ei“ îşi vor cheltui comisioanele în ţări cu o infrastructură impecabilă - Elveţia, Liechtenstein, Luxemburg etc...
Recomandările noastre
