Serghei Mironov, preşedintele Camerei superioare a parlamentului rus, exprimă dezacordul Rusiei faţă de prezenţa militară americană în ţările din fostul bloc sovietic.

Serghei Mironov, preşedintele Consiliului Federal (Camera superioară) al Adunării Federale a Federaţiei Ruse (parlament), vorbeşte în exclusivitate pentru EVZ despre poziţia Rusiei în subiectele importante care privesc România.

Mironov deţine a treia funcţie ca importanţă în structura statului rus. Politicianul este unul dintre apropiaţii preşedintelui Vladimir Putin. Partidul lui Mironov, Rusia Justă, îl susţine pe Vladimir Putin pentru un nou mandat prezidenţ ial. EVZ: Domnule preşedinte Mironov, Rusia şi-a exprimat destul de clar opoziţia faţă de prezenţa militară americană în România şi Bulgaria. Care sunt temerile Rusiei? Consideraţi că aceste două baze reprezintă o ameninţare la adresa securităţii Rusiei? Serghei Mironov: Noi ne bazăm pe următoarele lucruri: orice acţiuni în direcţia componentei militare a oricărei ţări trebuie să fie transparente, fondate şi logice. În condiţiile în care majoritatea statelor nu au ratificat Tratatul pentru limitarea forţelor convenţionale în Europa şi suntem martori ai sporirii prezenţei militare pe teritoriul statelor limitrofe Federaţ iei Ruse, a urmat reacţia logică a preşedintelui Rusiei.

Preşedintele Rusiei a introdus moratoriul asupra valabilităţii prevederilor din Tratatul privind limitarea armelor convenţionale în Europa. După aprecierea mea, suntem martori ai faptului că multe state au reacţionat în sens pozitiv.   Şi anume, şi-au exprimat dorinţa de a ratifica în cât mai scurt timp acest tratat. De aceea, răspunzând la întrebarea dumneavoastră, aş spune că trebuie să fie logice şi transparente astfel de soluţii. Dacă aceste lucruri se vor realiza în cadrul prevederilor din Tratat, e un lucru. Dacă însă aceste lucruri se realizează când Tratatul nu funcţionează, atunci încep să apară semne de întrebare.  Deci, Rusia consideră bazele americane şi scutul antirachetă ameninţări la securitatea sa? Fără îndoială! Dacă ar fi să spunem lucrurilor pe nume, instalarea acestor elemente ale sistemului antirachetă în Cehia şi Polonia nu este altceva decât plasarea în Europa, la câteva minute de zbor a rachetelor de Rusia, a unor părţi componente ale forţelor armate americane de asalt.

Această staţie acoperă, practic, teritoriul Rusiei până la munţii Urali şi absolut ineficient fixează teritoriul Iranului. Conducându-ne după fapte, nu numai după ceea ce afirmă americanii, în mod natural apreciem aceasta ca un pericol. Ipotetic, bineînţeles, pentru că ştim că nu există un pericol real. Dar nu putem recepta în mod liniştit astfel de acţiuni. Rusia a fost acuzată în ultima perioadă că practică un „şantaj energetic“. Au fost temeri exprimate chiar de oficiali români în privinţa investitorilor ruşi în companiile energetice din România. Cum răspundeţi acestor acuzaţii? (zâmbeşte) În primul rând aş dori să spun că aceste învinuiri sunt absolut nefondate. Iar când despre aceasta vorbesc unii politicieni, ei probabil nu cunosc nişte aspecte tehnice de extracţie-transport a hidrocarburilor. Profesia mea de bază este inginer de extracţie. Ca profesionist, pot să afirm că ţara care livrează resurse energetice, ţiţei sau gaze, ca de exemplu Rusia, şi ţările care sunt primitoare ale acestor materii prime sunt în mod simetric interdependente.

Poveştile că Rusia va strânge robinetul - este ceva imposibil pentru că Rusia este interesată de contracte futures, de lungă durată: 5- 10-15-20 de ani. De exemplu, s-a semnat un contract că noi ne obligăm să livrăm atâtea miliarde de metri cubi de gaz într-o cutare ţară. Dacă există un zăcământ care încă nu este exploatat, dar ştim care este volumul, noi săpăm acest puţ şi gazul începe să iasă şi nu mai poate fi oprit.

Dacă îl oprim, înseamnă că dăunăm acestui zăcământ. Specialiş tii cunosc foarte bine această reţea tehnologică şi puteţi observa că ei niciodată nu afirmă aşa ceva. Vorbesc numai politicienii care au închipuiri abstracte despre faptul că Rusia stă într-o baltă de ţiţei, ia cu vadra şi spune: „Îţi dau vadra aia, dar dacă nu te porţi frumos nu îţi dau!“.

Prin urmare, consideraţi că acuzaţiile legate de situaţia din Ucraina nu sunt fondate? Absolut. Bineînţeles, în mod ipotetic, se poate redirecţiona fluxul undeva în altă parte. Dar dacă nu există cumpărător, atunci însăşi Rusia intră într-o situaţie fără ieşire. Pentru că nu poţi să bagi hidrocarbura înapoi. Puteţi observa că, pe parcursul a zeci de ani, încă din perioada Uniunii Sovietice, livrările de gaze şi ţiţei de către Rusia nu au fost încălcate niciodată. Totdeauna volumele de ţiţei şi gaze au fost livrate partenerilor. Nu se poate opri procesul de extracţie. Asta este esenţa problemei, dar puţini ştiu despre asta. Dacă tehnic este imposibil, care este natura reală a acestor acuzaţ ii împotriva Rusiei? De ce încearcă să ne eticheteze în acest fel? Politică… Puteţi observa că foarte des în spatele unor astfel de acuzaţii se află concurenţa şi lupta pentru noi pieţe de desfacere. Politica este continuarea economiei. Deseori ne putem convinge că mulţi politicieni, deşi vorbesc despre una în public, de fapt au în vedere un cu totul alt lucru. Vreau să afirm încă o dată că Rusia este un furnizor de lungă durată. Noi trebuie să ştim din timp ce, cât şi cum vom livra peste 10 ani, peste 15 ani.

ALEGERILE DIN 2012 Vladimir Putin, din nou preşedinte  „Eu îl cunosc pe Vladimir Putin de 13 ani, din 1994. Îl cunosc pe domnul Putin ca un adevărat democrat, ca un om care respectă legea, specialist în domeniul Dreptului - noi am absolvit concomitent Facultatea de Drept. Care este principala reuşită a preşedintelui Putin? Le-a readus ruşilor mândria pentru ţara lor. Acum deja putem să spunem: în 2000, Rusia era în pericol de destrămare. Caucazul era o rană sângerândă, Cecenia, era, practic, o administraţie oligarhică şi însăşi bazele statului ca atare îşi pierdeau din structura şi forţa lor. Preşedintele a soluţionat aceste probleme, de multe ori lua deciziile de unul singur. Abia acum există o echipă de adepţi, de oameni care îl sprijină, iar eu mă număr printre aceştia. Doresc ca, în 2012, la postul de preşedinte al Rusiei să revină din nou domnul Vladimir Putin.“ Serghei Mironov, preşedintele Camerei superioare a parlamentului rus şi al partidului proprezidenţial Rusia Justă

CV > Serghei Mironov are 54 de ani.

> De profesie este inginer de extracţie.

> A absolvit şi Facultatea de Drept.

> Între anii 1971 şi 1973 a făcut serviciul militar la trupele de desant aerian ale armatei sovietice.

> În 1994, Mironov a fost ales deputat.

> Din decembrie 2001, este preşedintele Consiliului Federal.

> În martie 2007 a fost ales a treia oară în această funcţie.

„NEDUMERIRILE“ MOSCOVEI: Mormintele ostaşilor sovietici, reabilitarea mareşalului Antonescu şi articolele din presa liberă

Cum caracterizaţi relaţia bilaterală cu România? Aş dori să subliniez stabilitatea relaţiilor noastre. Avem contacte stabile pe linia puterii executive. Sper că cu ocazia vizitei mele se vor activa şi cele pe linie parlamentară. Din punct de vedere al relaţiilor comerciale, avem rezultate destul de bune. La finele anului trecut s-a înregistrat un volum de schimb reciproc de mărfuri de 4,39 miliarde de dolari. Trebuie să spun că în multe probleme de pe agenda internaţională opiniile şi părerile noastre sau coincid, sau sunt foarte apropiate. De exemplu, în ceea ce priveşte reformarea ONU şi în problema Kosovo. Care sunt subiectele în care autorităţile ruse şi cele române nu au fost pe aceeaşi lungime de undă? Sunt câteva exemple care trezesc nedumerirea sau neînţelegerea din partea rusă a unor ac- ţiuni ale părţii române. Acum mai puţin de doi ani, noi am ratificat acordul privind statutul mormintelor militare pe teritoriul statelor noastre. În primăvara anului curent s-a descoperit că, acum câţiva ani, pe teritoriul unui cimitir din Iaşi a dispărut monumentul consacrat ostaşilor sovietici căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial.

Recent, Curtea de Apel Bucureşti a reabilitat parţial regimul mare- şalului Antonescu, ceea ce la fel a trezit nedumerirea noastră. Cu câtva timp în urmă, într-unul dintre ziarele centrale româneşti a fost publicat un interviu cu un domn Ahmed Zakaev care se pretinde a fi ministrul afacerilor externe al unei republici inexistente, Ichkeria (Cecenia).

Aş putea spune direct că acel domn răspândeşte nişte „ciudăţenii“! Şi oferirea unui spaţiu de publicare unei persoane care în Federaţia Rusă se află în urmărire penală şi, din datele de care dispunem, a participat nemijlocit la omorârea unor persoane, bineînţeles că stârneşte nedumerirea noastră. Apropo, aceste probleme le-am pus în discuţie cu preşedinţii ambelor Camere ale Parlamentului şi cu prim-ministrul României. Partea română a anunţat că este dispusă să „relaxeze“ condi- ţiile de acordare a cetăţeniei române pentru cetăţenii din Republica Moldova. Cum comentaţ i? Sunt chestiuni de relaţii bilaterale dintre România şi Republica Moldova. Partea rusă nu are nicio legătură cu aceste aspecte. Sunt două state suverane, de aceea nu-mi pot permite să comentez aşa ceva. Dar cum comentaţi situaţia tezaurului românesc de la Moscova? Din câte cunosc este creată o comisiei specială mixtă de istorici români şi ruşi. Rămâne de văzut ca aceşti savanţi să studieze condiţ iile istorice în care a avut loc acest transfer al tezaurului, precum şi cele care au urmat după acest eveniment, care au fost cauzele şi urmările istorice care au urmat în acea perioadă destul de tulbure. Considerăm că este cazul să nu se politizeze această temă. Ar fi bine să lăsăm savanţii să studieze cu deplină cunoştinţă de cauză care au fost evenimentele care au urmat acestei predări şi să vedem ulterior care pot fi soluţiile. Care sunt domeniile în care aţi sfătui companiile ruseşti să investească în România? Eu consider că există mari perspective nu doar în domeniul energiei, ci în cel al prelucrării lemnului şi in industria agroalimentara.