Săptămâna trecută, fotbalul nostru a semănat tristeţe nu doar prin jocul propriu-zis al echipelor de club, ci şi prin calitatea comentariilor TV.

Joi după- amiază, la cinci, TVR 1 a avut nefericita idee de a-i încredinţa meciul Rapid-FC Nürnberg lui Marian Olaianos. Din primul până în ultimul minut, peste jocul din Giuleşti a plutit un aer melancolic, cu mici episoade depresive.

Vocea lui Olaianos a sunat aşa cum o ştiam de la alte transmisii: fad, plângăreţ, prevestind la nesfârşit un bocet care nu se hotărăşte să înceapă, împletind în timbrul ei deprimant văicăreala, suspinul şi resemnarea.

Peste acestea s-a ridicat uneori, abrupt şi decis, inepţia rostită sub impresia unei faze anume. Exemplific prin momentul când, speriat de riposta germană, comentatorul ne-a informat că „acum nemţii vin în valuri peste noi, dar Kluge îşi dă seama că e singur şi se retrage“. Un lucru e cert: mi-l închipui mai degrabă pe Marian Olaianos cântând doine de bejenie decât comentând fotbal.

În aceeaşi zi, dar mai târziu, doi flăcăi energici de la Prima TV, Şerban Ionescu şi Dan Ionescu, au însoţit cu glasul meciul Elfsborg-Dinamo. Altă viaţă! Duse au fost tânguirile lui Olaianos. Adio, vorbe plânse şi oftaturi patetice, bun-venit, mahala!

Cei doi Ioneşti au simţit că succesul trebuie chemat cu meşteşug, aşa că au început să se zborşească la jucători.

„Hai, Bratuleeee! Gata, Fane, pe ei, pe eeeeeei! Muntene, fă ceva, acuuuum, hai, Capde- Zmeu, sperie-i cu ceva, du-te Danciuleeee, du-teeeee!“ Cam tot atunci, dar pe N24, Dan Cornel Ştefănescu şi Silviu Tudor Samuilă tocmai fuseseră închişi de cineva într-un dulap din care încercau să transmită meciul Fiorentina-Groningen.   Proastă glumă a făcut cel care i-a îmbrâncit acolo, mai ales că nici nu le-a dat cheile până la sfârşit. Drept urmare, timp de vreo două ore şi jumătate am auzit două voci înfundate, care prindeau curaj şi obţineau o relativă fermitate doar când pronunţau numele lui Mutu.

Însă dacă am amintit de comentatorii de la Prima TV, ar fi nedrept să-i omit pe cei de la Telesport. Vineri după-masă, Dragoş Borchină şi un coleg al dumisale căruia nu i-am ţinut minte numele au transmis de la Bistriţa meciul Gloria- Universitatea Craiova.

Trebuie admis că, la acest post TV, strategia e simplă: cu cât jocul e mai prost, cu atât trebuie să răcneşti mai tare, ca să-l faci bun. Zis şi răcnit. Secundul lui Borchină a luat câteva viraje sonore care m-au trimis cu gândul la o pisică dată prin maşina de tocat de la coadă la cap. „Costeeaaaaaa!!! Costeaaaaaa!!! Ce ratareeeeee!!! Acum şut la poarta cealaltăăăăăăă, apără Bornescuuuuuuu!!! Doamne Dumnezeule, ce meci aveeeeem!!!“

Ce meci aveam se putea citi foarte uşor pe figurile plictisite ale spectatorilor veniţi la stadion, însă comentatorii se isterizau şi delirau convulsiv, de parcă ar fi transmis Argentina-Brazilia sau Barcelona-Real. Agasat de această serie neagră a comentariilor, mi-am luat măsuri de precauţie pentru sferturile Cupei Mondiale la rugby din weekend.

Şi am văzut meciurile pe TV5 Monde, desluşite fie de Olivier Magne şi Stéphane Rinaldi, fie de Philippe Saint-André şi Laurent Bellet. Îi invit pe doritorii de comentariu parfumat, competent, participativ fără emfază, glumeţ cât e nevoie şi avizat până la ultima silabă să-i asculte şi să tragă singuri concluziile.

În ce mă priveşte, am făcut-o şi m-am simţit recompensat. O plăcere. Voci însufleţite de o pasiune caldă, un ritm excelent, fluiditate, fior şi absenţa clişeelor. Comentarea meciului, dar şi explicarea deciziilor de arbitraj pe care necunoscătorii regulamentului le pot considera greşite sau subiective.

Olivier Magne şi Phillipe Saint-André au jucat în naţionala Franţei, iar intervenţiile lor au purtat mereu amprenta specialistului. În plus, prezenţa lor în mijlocul tribunei (la Marsilia, dar şi la Cardiff) a produs conectarea imediată a telespectatorilor la eveniment.

Atmosfera surprinsă în transmisiunile de pe TV5 Monde a fost cu adevărat splendidă. Prin contrast, postul public din România n-a găsit de cuviinţă să-l trimită pe Bogdan Cosmescu (un om care ştie cu ce se mănâncă rugby-ul) la Cupa Mondială, iar nivelul de ansamblu al comentariului a avut de pierdut.