Pădurea fără de moarte

Pădurea fără de moarte

CALIFORNIA. Cei mai bătrâni copaci din lume supravieţuiesc pe pantele muntoase din Sierra Nevada de peste 4.500 de ani

Nu au nici aerul maiestuos, nici faima arborilor de sequoia, însă pinii Bristlecone specifici Californiei impun respect prin longevitatearecord, cele mai bătrâne exemplare având în jur de 4.700 de ani.

Dacă vederea unui arbore ce exista deja pe vremea când piramidele nu fuseseră construite nu este suficient pentru a-ţi tăia răsuflarea, drumul până la pădurea fără de moarte cu siguranţă o va face. Pinii Bristlecone cresc în Sierra Nevada, la circa 400 km de Los Angeles, la o înălţime de 3.300 de metri, iar pentru a ajunge acolo trebuie să urci o cărare abruptă. Căliţi în lupta cu natura În mod paradoxal, rezistenţa acestor arbori (Pinus longaeva) se datorează tocmai mediului ostil în care trăiesc. Pinii cresc pe pante înclinate la 45 °C, într-o zonă montană unde vara temperatura urcă la 25 °C, însă iarna coboară până la -30 °C. În toiul iernii, versanţii sunt măturaţi de vântul care suflă în rafale de până la 320 km/h, iar stratul de zăpadă ajunge şi la trei metri.  

În afara pinilor Bristlecone, niciun alt copac nu rezistă la asemenea condiţii, astfel că arborii milenari nu au nicio concurenţă în ceea ce priveşte resursele nutritive. De asemenea, altitudinea şi atmosfera rarefiată au ferit această pădure unică în lume de incendiile de vară, care au răvăşit frecvent California.

Spre deosebire de arborii de sequoia, care ating înălţimi de până la 110 m, coniferele din Sierra Nevada au o înălţime medie de abia 15 metri. Aceşti pini au o caracteristică unică - îşi pot concentra resursele pentru a hrăni doar o parte a trunchiului, abandonând restul. La o privire superficială, unii dintre ei par morţi, însă un observator atent va descoperi crengi pline de ace şi conuri.

Un alt „secret al longevităţii“ acestor copaci este acela că se dezvoltă lent şi au un lemn bogat în răşini, ceea ce fereşte trunchiul de paraziţi şi ciuperci. Lemnul pinului Bristlecone este atât de solid încât nu putrezeşte după ce copacul a murit.

Ici-colo, prin pădure poţi vedea rădăcini albite, vechi de opt mii de ani, cu forme contorsionate ce par izvorâte din imaginaţia unui sculptor nebun. TEZAURUL ANONIM Feriţi de neajunsurile publicităţii Ajuns în California, orice turist care se respectă va ţine morţiş să-şi facă o poză lângă un arbore de sequoia. Cei care ajung la pinii milenari sunt însă foarte puţini, abia 60.000 de persoane pe an.   Situaţia le convine de minune celor care au în grijă parcul natural al pinilor Bristlecone. „Nu facem niciun efort pentru a face publicitate acestei zone, deoarece un mare aflux de turişti ar pune în pericol însăşi existenţ a acestor copaci“, spune botanista Patti Wells.

Pentru a-şi ilustra punctul de vedere, ea citează cazul faimosului parc naţional Yosemite, situat la 100 km distanţă. Acesta este vizitat de milioane de turişti în fiecare an, iar mizeria şi stricăciunile pe care le lasă în urmă le dau mult de furcă îngrijitorilor parcului.

Ne puteți urmări și pe Google News