INTERVIU. Aflată pentru prima oară în România, unde şi-a prezentat cea mai recentă colecţie, creatoarea spaniolă Agatha Ruiz de la Prada vorbeşte despre culisele lumii exclusiviste a modei internaţionale.

Creatoarea spaniolă Agatha Ruiz de la Prada şi-a prezentat ieri, la World Trade Center din Bucureşti, cea mai nouă colecţie primăvară - vară 2009. Deşi numele ar sugera o apropiere, Agatha nu are nici o legătură cu celebra casă de modă italienescă a Miucciei Prada, care a inspirat, printre altele, cartea şi filmul de succes “Diavolul se îmbracă de la Prada”.

Agatha are propria poveste, cu notorietate internaţională nu numai pentru că Borat (Sasha Baron Cohen) a “luat cu asalt” podiumul în timpul uneia dintre recentele ei prezentări la Milano. Provenind dintr-o familie nobilă spaniolă, creatoarea este înrudită cu Guell, un celebru mecena catalan care i-a comandat lui Gaudí Parcul şi Palatul, acum monumente istorice, în Barcelona. Creatoarea şi-a început cariera în modă acum mai bine de 20 de ani, când Madridul a cunoscut o perioadă de înflorire, pe plan cultural şi artistic.

Agatha a devenit curând unul dintre cei mai importanţi promotori ai «Mişcării », iar de atunci a rămas un nume cunoscut pe scena culturală şi artistică  a ţării. Stilul Agathei Ruiz de la Prada e sinonim cu culoarea, exuberanţa şi umorul. Pofta de viaţă a Agathei te cucereşte de la prima strângere de mână. Entuziastă ea povesteşte despre prima zi petrecută în România. S-a trezit la ora 5 dimineaţa, a fost invitată la emisiunea lui Răzvan şi Dani de la Antena1, a vizitat Muzeul Satului şi a mâncat acasă la ambasadorul Spaniei în România. Evz: Aţi ales România pentru a va prezenta colecţia de primăvară - vară 2009. Ce ne puteţi spune despre această nouă colecţie? Agatha Ruiz de la Prada: Am ajuns în România luni după-amiază şi este pentru prima oară când mă aflu aici. Nu am avut nici un singur minut ca să văd ceva. Însă am observat că ţara se află într-un boom exploziv, am văzut multe blocuri noi, clădiri în construcţie - cred că acesta este începutul unei noi ere pentru România. Oamenii încep să descopere moda. Ieri am fost invitată acasă la ambasadorul Spaniei în România, unde au venit mai mulţi creatori români, care, la rândul lor, s-au interesat de colecţia mea. Cred că este o colecţie care are mult din spiritul meu. Este foarte important pentru mine, ca designer să am propriul stil şi să fii coerent cu stilul tău. Fiecare designer, artist sau architect ar trebui să aibă propriul său stil. Pentru mine nu atât de importantă o colecţie nouă, cât întregul stil, pe care îl dobândeşti, prin acumulare, de-a lungul anilor. E vorba de modul în care văd eu viaţa, dar şi de utilizarea a foarte multe culori şi a modului în care eu înteleg formele.

Îmi puteţi spune ce designeri? Nu îmi amintesc numele lor, pentru că am o memorie îngrozitoare. Au fost cinci sau şase designeri români. Trebuie să văd o persoană de o mie de ori ca să îmi amintesc chipul ei. Am vorbit puţin şi mi-am dat seama că multe lucruri s-au schimbat în România.

Aţi decis să participaţi la lansarea de la Bucureşti… Cât de importantă este pentru dvs. piaţa din România? Pentru mine România este mai importantă ca şi concept, decât ca piaţă. Am vrut  să cunosc România, pentru că o dată ce vii aici şi vezi, începi să înţelegi lucrurile altfel. Înveţi multe despre geografie, istorie, despre multe lucrurile pe care nu le ştiai înainte de a veni aici. Acestă călătorie nu este una în scop comercial. Oricum, o dată ce am ajuns aici, asta înseamnă o şansă pentru mine de a mă face cunoscută românilor. O dată ce mă vor cunoaşte puţin mai mult, poate că într-o zi…poate că într-o zi, şi asta e un vis, voi avea un magazin şi aici. Oricărui designer i-ar plăcea să aibă magazine peste tot în lume. Eu am foarte puţine magazine, pentru că pentru mine, în ziua de azi, un magazin este ca şi un copil, îmi ia foarte mult să-l pregătesc.

Câte magazine aveţi ? Am doar cinci magazine, în Madrid, unul în Barcelona, în Paris, unde voi pleca astăzi, mai am un magazin la Milano şi un altul al New York. E ca şi cum aş avea cinci copii, iar acest lucru înseamnă foarte multă muncă. Ceea ce fac în mod normal este să lucrez pentru companii mari, care produc şi distribuie produse diferite. Facem mobilă, obiecte ceramice, sticlărie, jucării, papetărie, corpuri de iluminat…. Asta este una, dar magazinele cu haine nu au nimic de-a face cu acestă afacere. Magazinele înseamnă 100% muncă, un job cu normă întreagă. Trebuie să dai dovadă de multă energie şi spirit organizatoric dezvoltat. De exemplu, ultima săptămână mi-am petrecut-o numai la New York … magazinul din New York este deschis şapte zile pe săptămână. O dată ce încep să petrec mai mult timp în magazinele mele, as putea să stau acolo o veşnicie, pentru că sunt atât de multe lucruri pe care le pot îmbunătăţi.  Este foarte greu să delegi pe cineva care să îţi conducă afacerea, în cele din urmă magazinul tău reprezintă imaginea ta.

Cum v-aţi hotărât să începeţi o carieră în modă ? O dată ce începi să lucrezi în acest domeniu îţi dai seama că trebuie să devii internaţional, ceea ce este destul de dificil pentru o ţară cum este Spania. Dacă studiezi istoria modei, îţi dai seama că lumea modei se limitează la Paris. Este atât de greu să te faci cunoscut. Este o diferenţă enormă să te naşti în Franţa şi să fii « made in Paris ». Nu se compară cu România, Columbia sau Serbia, unde ţi-ar fi mult mult mai greu să devii un designer cunoscut. Săptămâna viitoare am o prezentare în magazinul meu de la Paris pentru una dintre prietenele mele, cu care mă ştiu de mai bine de 20 de ani şi care este fotograf. Săptămâna trecută am avut o altă prezentare la New York.

Pentru cine creaţi? Foarte multă lume poate purta hainele pe care le fac. Dacă vă uitaţi la familiile din Spania, aproape toate au ceva marca Agatha Ruiz de la Prada, de la o haină, un parfum sau un carnet, până la o pereche de şosete un pix. Eu nu cred în strategiile de marketing, deci, când cineva mă întreabă cui mă adresez, răspund că fac haine pentru oricine. Eu sunt îmbrăcată tot timpul în hainele pe care le creez, sunt haine confortabile şi uşor de purtat. STRATEGIE

Ca şi artiştii care i-au influenţat copilăria petrecută la Madrid, creatoarea nu mai vizează podiumurile de prezentare, ci muzeele şi galeriile de artă

V-aţi început cariera în anii ’80, într-un Madrid “creativ”, fie şI numai dacă ne gândim la Pedro Almodovar. Povestiţi-mi mai multe despre debutul dvs. în industria modei. Mi-am început cariera în modă într-un moment în care …Spania fusese o ţară extrem de închisă, timp de 14 ani, fără a avea prea multe contacte cu lumea. O dată cu sosirea democraţiei în Spania a apărut şi renumita mişcare numită « La Movida », “Movida madrilena”, care a însemnat venirea libertăţii, începutul revoluţiei culturale şI artistice la Madrid. Toată lumea voia să facă lucruri noi. În aceea vreme aveam un primar renumit al Madridului, care a fost un intelectual, profesorul Galvante, care şi-a dorit ca oraşul Madrid să devină “o petrecere”. Idea era ca Madrid este şI acum o petrecere. Eu am fost foarte norocoasă pentru că am fost acolo. Eram la începutul carierei şi, ştii cum e, dacă ţi se spune “azi trebuie să porţi tocuri înalte şi blugi, spui că este normal pentru tine să faci asta şI mergi în aceeaşi direcţie cu restul lumii. Ceea ce era normal pentru noi atunci era să mergem în aceeaşi direcţie cu “Mişcarea”. De atunci Madridul a început să se deschidă, să comunice, toată presa internaţională a ajuns în Madrid. A fost un adevărat boom pentru noi.

Proveniţi dintr-o familie nobilă spaniolă care a deţinut una dintre cele mai impresionante colecţii de artă din Spania. Cum a fost să creşteţI într-o astfel de familie? Familia este tot ceea ce cunoşti atunci când eşti copil. Pentru tine, chiar dacă familia ta e foarte ciudată, este ceva ceva normal. Important în viaţă este să te bucuri de ceea ce ai primit, fie că este vorba de artă contemporană, muzică fie dacă mama ta te învaţă cum să găteşti. Important este, chiar dacă nu ai nimic şi singurul lucru pe care îl ştii este cum să supravieţuieşti, să profiţi de lucrurile care ţi se oferă. De exemplu, creatoarea Coco Chanel s-a născut într-un orfelinat, iar mare parte din tăria ei vine de acolo. Când eşti copil, vezi, înveţi şi spui « trebuie să profit de această situaţie pentru că dacă nu o voi face, nimeni nu mă va ajuta ». Mi-am petrecut foarte mult timp cu bunica mea când eram copil. Era o femeie minunată, una dintre bunicile pe care şi le-ar fi dorit oricine. Un alt lucru pe care l-am iubit la copilăria mea a fost faptul că mi-am petrecut mult timp înconjurată de animale, cai, câini. Cred că este foarte important pentru copii să trăiască înconjuraţi de animale. Când sunt foarte stresată iau un câine în braţe şI mă eliberez de stress.

Creşteţi şi acum animale? Da, am o mulţime de câini, dar din păcate nu pot să îi văd în fiecare zi, pentru ca tot timpul sunt în alt loc. Toate animalele mele au nume ale designerilor internaţionali, precum : Gucci, Prada, Dior. Am doi porci, pe unul îl cheamă Dolce, iar pe celălalt Gabbana. Ultimul meu câine, care acum este preferatul meu este Miss Sixty. Am o casă la ţară unde ţin animalele, însă am călătorit de multe ori împreună cu câinii mei.

Hainele pe care le creaţi pot fi considerate o formă de artă ? Am început să fac din ce în ce mai multe expoziţii în muzee. Săptămâna trecută am donat o rochie pentru un muzeu din New York (Fashion Institute of Technology), care este unul dintre cele mai importante muzee de modă din America. În martie anul viitor, voi avea o altă expoziţie la un muzeu din Franţa, care este apropiat de Lille, unde voi expune rochii, dar şi desene. În orice caz, nu creez pentru « fashion victims ». Cred că este puţin prostesc. In mod normal când un sculptor sau când un artist are o colecţie bună, merge la o galerie şi prezintă acea colecţie, dar nu are o dată anume când trebuie să facă asta. Însă în modă este altceva, trebuie să ai cel puţin două prezentări pe an, ceea ce este prostesc şi nebunesc, pentru că nici nu ai terminat o colecţie şi trebuie să te apuci de alta.

Penelope Cruz şi sora ei, Monica, creează haine pentru Mango. E modă sau marketing? Sunt un mare fan al surorilor Cruz. În Spania avem puţine nume internaţionale, pe care trebuie să le susţinem. Cred ca Penelope este o femeie cu personalitate, a fost foarte isteaţă, o persoană tânără, cu un spirit foarte pozitiv. Oamenii de la Mango şi-au dat seama că dacă pui un tricou alături de un nume celebru vei avea numai de câştigat. Şi-au dat seama ca oamenii o vor pe Penelope Cruz, vor sufletul lui Penelope o dată cu hainele pe care le cumpără. Poate unii preferă să vadă un film bun cu Penelope, alţii vor să aibă o haină creată de ea. E vorba de o obsesia pe care o au oamenii pentru celebrităţi, folosit acum complet nou în modă.

« VOM AVEA SPAGHETE ARMANI SAU VERSACE »

Pe lângă haine, creaţi de mobilier, parfumuri, genţi, produse cosmetice, Designeri ca Emporio Armani sau Ralph Lauren şi-au extins afacerile din domeniul modei la afaceri cu accesorii de interior pentru case…. Asta se întâmplă pentru că lumea modei tinde să acapareze totul. Oamenii au încredere în anuimite mărci, pe care le cunosc deja. Dacă te îmbolnăveşti, nu vrei să mergi la doctor, vrei să mergi la cel mai bun doctor. Nu ştii cine este cel mai bun doctor pentru că nu ştii nimic despre medicină, dar ţi se recomandă imediat unul foarte bun. Deci, dacă ai posibilitatea şi banii, vei încerca să ai acel lucru. O dată ce oamenii cunosc filozofia lui Armani, de exemplu, dacă ştiu că are o anume calitate, atunci ei vor avea încredere în oricare alt produs care-i poartă numele. Dacă un designer creează haine minunate, dar nu este cunoscut, publicul îl va alege pe cel care e cunoscut, pentru că e mai sigur. Cred că peste câţiva ani vom vedea pe piaţă mâncare care poartă numele designerilor celebri. Când vei intra în bucătărie ca să găteşti vei avea în dulap spaghete Armani, supă Dolce and Gabbana, caviar Gucci.. Armani este unul dintre cei care a venit pe piaţă cu această idee. El are o colecţie de ciocolată, există magazine care vând ciocolată Armani.

Credeţi că asta este o formă de snobism ? Este o formă de siguranţă. Pentru că, de exemplu, eu care am venit pentru prima dată aici, merg într-un magazin de ciocolată şI vreau să cumpar una să o fac cadou. Văd nume româneşti şi nu ştiu ce să aleg. Dacă vad un nume cunoscut, acest lucru îmi dă încredere şi voi vrea să cumpăr ceva ce deja cunosc.

Aveţi un creator preferat ? Probabil Yves Saint Laurent. Când aveam 15, 16 ani a fost un boom al creatorului. Un alt creator pe care îl plac este Cristóbal Balenciaga, un designer spaniol. Când văd creaţiile lui îmi vine să plâng, ai senzaţia că nu pot să respiri când eşti în faţă lui Balenciaga. Imi plac creatorii care folosesc culorile ca Missoni.

Cât despre românii care trăiesc în Spania? Cred că mulţi vor vrea să se întoarcă în ţară în viitor, pentru că astăzi aveţI mai multe oportunităţI aici decât în Spania. Şi noi, în Spania, am fost un popor de imigranţi, am plecat în America Latină, Germania, Elveţia. Dar în acelaşi timp, în ultimii ani am fost una dintre ţările care au primit cei mai mulţi imigranţi. Cred că românii se vor întoarce în ţară, pentru că este o ţară minunată şi au foarte multe oportunităţi aici. Unul dintre lucrurile pe care nu le fac niciodata este să ma uit la tv. Într-un an întreg cred că mă uit la televizor doar o singură oră. Au fost două momente în viaţa mea când am avut nevoie de televizor: pe 11 septembrie 2005 şI pe 11 martie când a avut loc atentatul cu trenurile din Madrid.