Cei mai talentaţi mingicari din închisorile României au evadat săptămâna aceasta pentru campionatul naţional dedicat persoanelor private de libertate.
Reprezentativa Penitenciarului Iaşi a câştigat ieri finala primului campionat naţional de fotbal al persoanelor private de libertate, învingând, scor 5-0, reprezentanţii puşcăriei din Arad. Moldovenii au punctat prin cei porecliţi Pită (3 goluri), Maimuţă şi Sandokan (fotbalistul de culoare a avut o reuşită demnă de toate genericele TV).
Meciul s-a disputat pe parcursul a două reprize, fiecare de 20 de minute, pe un teren de antrenament din cadrul Complexului Sportiv Dinamo. Deţinuţii au fost supravegheaţi îndeaproape de paznici îmbrăcaţi în civil, urmăriţi de ochiul vigilent al lui Ionel Celmare, director adjunct în Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Deschiderea către lume
La final, învingătorii şi, deopotrivă, învinşii au fost premiaţi de două foste glorii ale clubului dinamovist: Ţeţe Moraru şi Marin Dragnea. Au primit diplome, iar câştigătorii au plecat acasă (la puşcărie) cu o cupă mică, de culoare galbenă. Organizatorii au opinat că această primă competiţie între puşcăriaşii patriei, cu doar patru echipe la start, a fost “un real succes, pentru că în închisoare nu mai e cum credeţi voi, ne-am deschis către lume, către societate, către nou”. Toţi deţinuţii care au făcut deplasarea la turneu au fost cazaţi “pe Rahova, că nu puteam să le luăm camere la Marriott”.
O echipă "high"
Finala nu a avut istoric, ieşenii dorindu-şi mai mult victoria, după cum a ţinut să precizeze şi căpitanul echipei moldave, condamnat pentru crimă. “Doar nu veneam atâta cale să plecăm cu mâna goală, nu?”, s-a întrebat el, retoric. Vedeta partidei a fost, indiscutabil, Pită, închis pentru trafic de droguri, un mijlocaş incisiv, roşu în obraji ca bavarezul Bastien Schweinsteiger. Ieşeanul, pe numele de botez – atenţie! – Alhmond Petter jubila după victoria categorică, asaltat de mass-media. “E cea mai fericită zi din viaţa mea, mi-e şi frică să spun ceva, că e prea puţin ce-aş spune. Libertatea trebuie preţuită când o ai”, ofta el, sub povara emoţiilor datorate evadării în “iarba sintetică”, pe teren redus. Pită (purtătorul tricoului cu numrul 8) a fost favoritul publicului spectator, fiindcă după fiecare gol se bucura combinând euforic stilurile Bebeto-Raul-Claudiu Răducanu. Adică legăna un bebeluş imaginar, pupa un inel (tot imaginar) şi săruta o cruce (reală). Filonul religios a fost dezvăluit, după frumoasa victorie, când defensiva de fier a Pentienciarului Iaşi a rămas la bustul gol, afişând tatuaje pioase cu domnul Iisus şi Maica Domnului.
Pesemne, apropierea de mânăstirile din Nordul Moldovei a avut influenţa ei în evoluţia deţinuţilor, ei părând că se căiesc pentru greşelile comise “afară”. De cealaltă parte, arădenii (care au evoluat în tricouri ale echipei UTA, inscripţionate cu numele vedetelor Edson, Hidişan, şi alţii) aveau tatuaje cu tentă politică şi sexuală explicită. Ei au jucat lamentabil, lăudându-se, mai mult, cu trupa de teatru a puşcăriei, care a dat spectacole inclusiv în Capitală.
ÎNVINGĂTOR. „Pită“ (dreapta) a sărbătorit victoria alături de un coechipier tatuat
PEDEPSE
“Bătrâna Doamnă”, ani grei de puşcărie
Jucătorii de la Penitenciarul Iaşi însumau, în total, 56 de ani de temniţă. “Bătrâna Doamnă” a puşcăriilor, echipa din Arad, era mai greu încercată, jucătorii cumulând pedepse de 157 de ani! Formarea unei echipe campioane nu e chiar la îndemâna oricui. Antrenorul moldovenilor, nea Daniel, a jucat în prima ligă, la Poli din Copou. A muncit mult să pună pe picioare o formaţie atât de solidă. “Doi ani, atâta durat acest ciclu de performanţă”, s-a lăudat tehnicianul, care regretă când un jucător de valoare “se liberează”.
“Eu am fost coleg cu Adrian Cristea, la Iaşi, în Divizia B. El a ajuns unde a ajuns, eu am ajuns unde am ajuns… Nu mă sperie criza financiară, după ce ies, peste două luni, după ce trece şi Revelionu ăsta, plec în Spania”, Pită, golgeterul turneului, cu 8 goluri
ULTRAŞII DIN RAHOVA Un spectacol de zile mari în tribune
La partidă au asistat şi fotbaliştii răpuşi în semifinalele de marţi, “fioroşii” din Rahova şi “mânjii” de la Penitenciarul de Minori şi Tineret din Craiova. În tribune au luat loc aproximativ 30 de spectatori, dintre care 80% proveneau din familia (şi apropiaţii) unui deţinut de la Rahova, Mureşanu Marian. Vârful împins al penitenciarului bucureştean era copleşit încă de ratarea monumentală din semifinalele de marţi, când ar fi putut împinge meciul în prelungiri.
“A ratat Marinică al meu, cu poarta goală, Doamne-Dumnezeule”, se văicărea capul familiei. Mama deţinutului a ţinut să precizeze pentru “Evenimentul zilei”: “E nevinovat, să moară toţi copiii mei! L-a prins că se droga, cu bila-n seringă! Băiatul meu doar lua, el nu dădea droguri. I-am adus adidaşi noi şi "jambieri", că el a fost mare vedetă la Steaua, la grupa lu’ Sătmăreanu”, insista, îndurerată, mama. În jurul bătrânei, toţi copiii ei priveau cu neîncredere. La final, membrii familiei Mureşanu au abordat un fotoreporter pe care l-au rugat, vehement, să le facă poze “ca de buletin” pentru efectuarea formelor legale în vederea emigrării în Spania.
DESTIN
O viaţă în dungi Alexandru Avram reprezintă un caz nefericit de cum se poate rata un jucător de fotbal. El a făcut parte din “gaşca nebună” a Sportului Studenţesc alături de Ionuţ Mazilu, Costin Lazăr sau Eduard Stăncioiu. Viaţa l-a purtat pe făgaşuri mişcătoare iar în urmă cu aproape doi ani a fost condamnat la trei ani pentru tâlhărie, la Rahova. Practic, a dezbrăcat tricoul cu dungi albe şi negre al “studenţilor” şi a îmbrăcat alt tricou, tot în dungi albe şi negre. Înainte de această năpastă, Avram a prins două meciuri în Divizia A.
Acum nu se mai gândeşte la fotbal. După ce va ieşi din puşcărie va pleca în Elveţia, la familia lui. Cealaltă jumătate a familiei s-a dus la capătul lumii, în Noua Zeelandă. Alex este spălătorul de rufe al penitenciarului Rahova, iar faptul că prestează muncă fizică i-a scăzut patru luni din pedeapsă.
“Câteodată mă bate gândul să scriu şi eu la revista penitenciarului dar mi-e frică. Mi-e frică să nu cad într-o pasă neagră, că atunci când scrii îţi dai drumul la sentimente. Mai bine îndur pedeapsa şi trăiesc aşa, de azi pe mâine”, spune Alex, care, cu frizura lui de Ovidiu Petre, mai păstrează încă ceva din fizicul unui fotbalist.
“Aici n-am cu cine să joc. Când Mureşanu ratează cu poarta goală…”.Cuvintele sunt de prisos. După ce turneul s-a terminat şi toţi deţinuţii au fost urcaţi în dube, au rămas în urma lor multe chiştoace de ţigări şi un miros înţepător de aşternuturi de puşcărie. MULTICULTURALISM
”Internaţionalii” din Rahova
Echipa Penitenciarului Rahova are o compozite etnică eterogenă. Regăsim aici rromi (bine reprezentanţi, se remarcă prezenţa exotică a lui Pâtpâiac Zăhărel), un tânăr cu origini arăbeşti (Abdolamir Abaji) şi chiar un asiatic (despre care colegii spun că ar fi chinez, dar nimeni nu ştie sigur), numit Feng Yi Nan.
“Chinezul” evoluează pe ingratul post de portar, unde niciun alt puşcăriaş nu a vrut să joace. “Şi dacă stau în poartă, ce, sunt mai prost?”, s-a mirat el de apetitul deţinuţilor de Rahova pentru fotbalul de câmp. În total, fotbaliştii-puşcăriaşi de Rahova au de ispăşit pedepse de 128 de ani. Predomină condamnaţii pentru trafic de droguri.
REZULTATE Penitanciarul Iaşi – Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova 9-2 Penitenciarul Arad – Penitenciarul Rahova 3-2
FINALA Penitenciarul Iaşi – Penitenciarul Arad 5-0