Comparată cu campania electorală de acum patru ani, actualul exerciţiu de convingere a electoratului se distinge prin lipsa de energie şi de idei.
Deşi partidele au programe, unele chiar bine fundamentate şi interesante; deşi ne aflăm în pragul unei perioade economice dificile; deşi toţi declară că s-au săturat de clasa politică şi doresc schimbarea, dezbaterea publică nu se concentrează pe soluţiile la problemele economice, nu am auzit nicio analiză pertinentă a programelor politice, iar candidaţii noi nu se bucură de atenţie.
De ce, într-o ţară cu destui oameni inteligenţi, avem parte de o dezbatere publică irelevantă şi de-a dreptul stupidă? Răspunsul este simplu: pentru că regulile dezbaterii sunt dictate de trusturile media ale mogulilor - acolo unde doar un grup restrâns de jurnalişti au acces, niciodată cei care nu corespund vederilor patronului; unde o mână de politicieni sunt invitaţi permanent pe post de actori politici şi analişti totodată; şi unde personalităţile intelectuale de autentică valoare, atâtea câte sunt, au devenit indezirabile. Din zori şi până târziu în noapte, aceste mori de măcinat cuvinte - am numit televiziunile de ştiri - se străduiesc să inducă în minţile celor care le privesc că toţi politicienii sunt o apă şi un pământ, că nici nu merită să-i asculţi, să le citeşti programele şi să te implici cumva în viaţa cetăţii. Dormiţi liniştiţi, televiziunile veghează pentru voi!
În loc, de pildă, să discute politicile fiscale propuse de principalele partide - şi bine ar fi s-o facem pe cont propriu, căci printre rândurile programului PSD se poate citi ameninţarea cu o mărire a impozitului pe venit pentru clasa de mijloc - televiziunile se joacă de-a alesul premierului, cu sondaje telefonice a căror valoare este relativă. Exerciţiul este incorect şi manipulator, deoarece legislaţia românească nu prevede alegerea premierului prin vot direct. În spatele acestui joc de-a alesul premierului se află însă o idee mult mai periculoasă, susţinută sus şi tare de PSD: şi anume că partidele politice i-ar putea impune preşedintelui persoana premierului. Ceea ce ar însemna, în viziunea PSD, că PSD şi PNL pot declara după alegeri că doresc să formeze o coaliţie, iar preşedintele Băsescu, în aceeaşi viziune total lipsită de fundament constituţional, ar fi obligat să-l accepte pe alesul celor două partide pentru funcţia de premier. În loc să taie de la rădăcină aceste elucubraţii, în baza Constituţiei, moderatorii de televiziune le cultivă şi-i întreabă pe politicieni cum stau lucrurile. Ei fac astfel jocul PSD şi se angajează într-o aventură periculoasă, manipulând opinia publică pentru acceptarea manevrelor pe care PSD, PC şi PNL le pregătesc în vederea formării viitorului guvern - căci este foarte greu de imaginat că PSD nu va dori să guverneze cu orice preţ.
Cum singurele obstacole în calea acestei ambiţii sunt Traian Băsescu şi Constituţia, PSD va încerca să le elimine dintr-un foc: cu alte cuvinte, atunci când preşedintele Băsescu va refuza să numească un premier al coaliţiei PNL-PSD şi va dori să-şi exercite dreptul constituţional de a desemna premierul, în eventualitatea în care nici un partid nu obţine majoritatea absolută, coaliţia celor 322 se va reactiva, va ţipa ca din gură de şarpe că preşedintele nu respectă voinţa populară şi va cere din nou suspendarea sa. În cele 30 de zile de campanie pentru referendum, PSD-iştii - cu Ilie Sârbu instalat ca preşedinte interimar - vor putea numi premierul pe care-l doresc. Dacă vi se pare că v-am prezentat un scenariu fantezist, amintiţi-vă că PSD nu a renunţat niciodată la obiectivul de a îngenunchea democraţia din România.
Recomandările noastre
