Într-un interviu acordat pentru "Evenimentul zilei", premierul Tăriceanu explică de ce s-a săturat să accepte ca Băsescu să "toarne lături în capul" celor de la PNL.

El îl acuză pe şeful statului de faptul că nu-şi ţine cuvântul şi arată că o împăcare cu PDL se poate produce doar dacă acest partid iese de sub „pulpana stăpânului“. În ceea ce priveşte majorările de salarii, şeful guvernului susţine că nu are de ce să-i fie ruşine de ceea ce a făcut până acum. Potrivit premierului, cei care l-au criticat pentru majorarea pensiilor, dar susţin creşterea cu 50% a salariilor profesorilor, se fac vinovaţi de „populism deşănţat“.

„PNL va continua să susţină creşterea salariilor“

Tăriceanu crede că nu are de ce să-i fie ruşine de ceea ce a făcut până acum. El declară că măsurile luate de guvernul PNL sunt sustenabile, în timp ce adversarii săi sunt populişti.

Ioana Lupea: De ce aţi preferat varianta amânării legii privind salarizarea profesorilor şi nu pe cea a abrogării? Dumneavoastră aţi spus că nu doriţi să puneţi în pericol viitorul economiei, ori în aceste condiţii, chiar prin amânare, există acest pericol. Călin Popescu-Tăriceanu: Există acest pericol în orice variantă. Să nu vă imaginaţi că o ordonanţă de anulare a Legii măririi salariilor profesorilor nu ar fi putut să fie, la rândul ei, anulată. Eu cred că este absolut firesc ca această problemă de politică salarială să fie de resortul viitoarei majorităţi parlamentare şi, prin urmare, a viitorului guvern. În acelaşi timp, va trece un răgaz de timp suficient astfel încât să se măsoare efectele crizei economice, care începe să se simtă şi în România şi care ar fi trebuit să-i ducă pe foarte mulţi la concluzia că o astfel de măsură populară - cu anumite semne de întrebare - este, din punct de vedere economic, o măsură extrem de dăunătoare.

Mircea Marian: De ce mergeţi pe ordonanţă şi nu pe asumarea răspunderii? De ce nu v-aţi dus să vă bateţi cu parlamentul, care este până la urmă cel responsabil? În această privinţă, nu este responsabil parlamentul. În orice ţară, politicile economice, inclusiv cele salariale, sunt de resortul executivului. Nu sunt de resortul parlamentului şi nici al preşedintelui. Punctul meu de vedere şi al membrilor cabinetului a fost că aceasta este soluţia cea mai potrivită. Şi cea mai eficientă.

M.M.: Cine e mai vinovat? Preşedintele sau parlamentul, pentru situaţia asta? Am impresia că şi preşedintele, şi parlamentul au o percepţie cel puţin eronată. Cred că nu sesizează situaţia în care se găseşte România, nu numai în plan intern, dar şi în acest mediu care ne înconjoară. Situaţia este dramatică la nivel modial, monedele se prăbuşesc, băncile centrale şi guvernele trebuie să intervină pentru susţinerea sistemului financiar. În Ucraina, economia s-a prăbuşit. În Ungaria la fel. Şi la noi? Ce se întâmplă? La noi parcă lucrurile astea nu ar exista. Noi vrem să majorăm, în acest moment extrem de critic, salarii. Deci toate semnele încep să se arate. Nu stau să mă mai gândesc cine are mai multă vinovăţie. Fiecare trebuie să-şi asume partea lui.

I.L.: Totuşi, după ce măreşti salariile unei categorii profesionale, de ce devine inevitabil să măreşti toate celelalte salarii? E o chestiune de interes colectiv, de solidaritate, de dorinţă de nediscriminare. Toate aceste lucruri cumulate îi fac, pe bună dreptate, într-un mod natural să ceară o majorare salarială. Nu le poţi explica, nu le poţi spune: „Nu, numai profesorii au dreptul!“.

I.L.: Vasile Blaga a spus că, atunci când PDL a plecat din guvern, legea de salarizare a funcţionarului public şi legea de salarizare a bugetarilor a fost lăsată acolo. Aceste proiecte trebuie negociate cu cine? Cu sindicatele şi cu patronatele şi structura în care se negociază aceste proiecte, domnul Blaga nu a auzit de ea. Ea se numeşte CES, Consiliul Economic şi Social, şi trebuie să te duci după ce ai discutat cu sindicatele şi cu patronatele să îi pui împreună pe toţi, triunghiul guvern - patronate - sindicate. Nu s-a făcut niciun pas, nu s-a discutat nici cu sindicatele, nici măcar cu patronatele. Aceste proiecte sunt nişte topuri de hârtie foarte frumoase.

I.L.: Credeţi că efortul bugetar de 0,74% este fatal pentru economia românească? Nu este de 0,74%. Este de 4% din PIB, pentru că vorbim numai de majorarea salariilor din educaţie. Vreau să fiu foarte clar. Cine îşi imaginează că această măsură va fi cantonată exclusiv la domeniul educaţiei se înşală. Uitaţi-vă ce se întâmplă cu federaţia sindicatelor funcţionarilor publici, cu SANITAS-ul şi cu ceilalţi.

M.M.: Nu vi se pare că scenariul acesta cu salariile profesorilor şi cel cu majorarea pensiilor este cumva în oglindă? Atunci, Traian Băsescu juca rolul preşedintelui responsabil, iar dumneavoastră spuneaţi că se poate. Acum este pe dos. Problema dintre noi este că ei fac politică în funcţie de scadenţele electorale. Asta e diferenţa.

I.L.: La fel spun şi ei despre dumneavoastră. Îmi pare foarte rău. Majorarea pensiilor era să nu o fac pentru că vin alegerile? Ei nu pot spune la fel, pentru că mesajul lor este de un populism deşănţat. Dovada este că, în preajma celor mai importante alegeri, nu ţin cont de scadenţa electorală şi nu iau decizia în funcţie de voturile potenţiale pe care mi le poate aduce o astfel de măsură.

M.M.: În 26 septembrie, cu patru zile înainte de votul din parlament, „Evenimentul zilei“ a publicat o reclamă a PNL în care se spune că partidul va continua politica de creştere a salariilor. Ce s-a schimbat în patru zile? Nu s-a schimbat nimic. PNL va continua să susţină creşterea salariilor. Dar v-am spus, în mod responsabil. Am curajul să vă spun că aşa vom proceda în continuare, strict în măsura în care e perfect sustenabilă. Aici trebuie să facem o distincţie între măsurile populiste, nesustenabile, şi ceea ce am făcut. Nu îmi e ruşine.

INDEMNIZAŢII PENTRU MAME

Nu sunt pentru alocaţii egalitariste

I.L.: Într-una din scrisorile pe care le-aţi trimis preşedintelui s-a aflat şi nota de fundamentare de la Mariana Câmpeanu. În nota, printre măsurile care afectează economia era şi majorarea indemnizaţiilor pentru mame. A fost o greşeală? Sunt adeptul alocaţiei pentru mame, cu 85% din ultimul salariu. Nu sunt pentru sistemul egalitarist. Nu putem suporta toate aceste măsuri: salarii, pensii, indemnizaţii. Eu când fac o analiză nu pot să spun că unele contribuie negativ, iar altele pozitiv. Nu pot să spun că ea nu are influenţă asupra bugetului. Şi salariile sunt măsuri foarte bune. Problema este dacă sunt suportabile sau nu. Nu sunt suportabile toate odată!

MOTIVAŢIE. În redacţia EVZ, premierul a afirmat că veniturile cadrelor didactice sunt mai mari decât cele prezentate în presă

PREZIDENŢIALE 2009

Va fi greu să optez între un candidat PNL şi Oprescu

M.M.: Partidul dumneavoastră l-a susţinut pe Nicolae Văcăroiu la preşedinţia Curţii de Conturi? Partidul nu l-a susţinut pe Văcăroiu la preşedinţia Curţii de Conturi, dar s-a făcut o negociere la care au participat toate grupurile parlamentare şi şi-au negociat o poziţie.

I.L.: Dar preşedinţia Curţii de Conturi nu era a PNL? Nu mai ştiu.

M.M.: Mai este posibilă refacerea alianţei dintre PNL şi PDL? Dacă o să lase deoparte stilul ăsta taliban, unu la mână, şi doi - dacă o să iasă de sub pulpana stăpânului, s-ar putea.

I.L.: Dar stăpânul numeşte viitorul prim-ministru. Haideţi să fim clari: preşedintele numeşte primul-ministru, dar nu după bunul plac. Sunt nişte reguli. S-ar putea ca partidul care câştigă alegerile sau majoritatea care se formează să nu fie pe gustul preşedintelui, dar asta este.

I.L.: Adică dumneavoastră aveţi încredere că Mircea Geoană, când se va duce în biroul lui Traian Băsescu, va ieşi cu aceeaşi formulă de guvern, negociată... Eu vreau să vă spun ceva: Constituţia este suficient de clară. Nu este o chestiune de bunul plac al preşedintelui numirea primului-ministru.

I.L.: Nu, va fi o negociere cu preşedintele PSD, Mircea Geoană. Nu ştiu. Nu preşedintele negociază. Aici se pune problema partidelor parlamentare, care pot, în funcţie de rezultate, fie să acceadă singure la guvernare, fie să constituie o majoritate în parlament, care degajă un prim-ministru. Rolul preşedintelui este de a confirma această majoritate.

M.M.: Asta e interpretarea dumneavoastră. Nu, nu este interpretarea pe care o dau eu. Preşedintele nu poate să ignore o majoritate şi să spună mie nu-mi place...

M.M.: Ba da, poate. ... personajul politic X.

M.M.: Nu asta a făcut în 2004? Nu. În 2004, întâi au fost negocierile care au dus la formarea unei majorităţi: PNL, PD, PC şi UDMR. S-a format o majoritate şi această majoritate a susţinut un prim-ministru, i-a dat votul de încredere.

M.M.: Şi nu credeţi că Traian Băsescu îşi va asuma riscul să vină cu propriul lui prim-ministru şi să spună parlamentului: nu vă convine, mergeţi în anticipate? Nu ştiu. Este problema preşedintelui.

I.L.: Dar există şi acest scenariu. În acest caz, ce aţi prefera: să intraţi în opoziţie sau să rămâneţi la putere? Sunt câteva lucruri de la care PNL nu o să abdice, care ţin de programul politic, de principiile noastre.

I.L.: Cota unică. PSD vrea impozitare progresivă. Eu nu ştiu dacă ne-am exprimat vreo preferinţă. Dacă, de exemplu, vreun posibil partener de guvernare ne va spune să renunţăm la cota unică, le vom spune: sorry!...

I.L.: Sorin Oprescu a declarat că vă va vota la alegerile parlamentare. Dumneavoastră îl veţi vota la alegerile prezidenţiale, dacă va candida? Sorin Oprescu a făcut o declaraţie foarte elegantă. Eu fac o declaraţie de răspuns: mă aştept ca Sorin Oprescu să menţină cu guvernul aceeaşi relaţie bună pe care am avut-o până acum. În funcţie de opţiunile politice pe care le va avea, la momentul alegerilor prezidenţiale voi fi într-o situaţie foarte grea: să aleg între un candidat liberal la preşedinţie şi Sorin Oprescu.

EXPLICAŢII. Călin Popescu-Tăriceanu crede că preşedintele nu poate să ignore alianţa care se va forma după alegeri

BĂSESCU ŞI MOSCOVA

„Nu putem să ne jucăm cu sentimentele antiruseşti“

M.M.: Să vă întrebăm de ceea ce s-a întâmplat după ultima şedinţă a CSAT... Hai să discutăm ceva serios.

M.M.: Mie mi s-a părut serios, trebuie să vă contrazic. Faptul că aţi venit şi aţi spus că Traian Băsescu a cerut majorarea bugetului apărării, din cauza Rusiei... Nu asta a fost discuţia. Foarte pe scurt, pot să vă spun că nu am putut să rămân tăcut la nişte acuze care s-au adus membrilor guvernului, deci şi mie, indirect. Ăsta a fost motivul. Producându-se o motivaţie care, după părererea mea, este complet deplasată.

I.L.: Dar nu credeţi că discuţia trebuia să rămână în interiorul CSAT? Vreau să vă întreb ceva: eu ce să fac? Tot timpul eu să ţin acolo discreţia necesară şi să iasă domnul Băsescu şi să dea pe surse prin domnul Turcan şi să spună: preşedintele l-a atacat pe Tăriceanu, l-a făcut nu ştiu ce... De câte ori credeţi că pot eu să înghit chestiunea asta?

I.L.: Preşedintele cred că îşi asumă o poziţie pe chestiuni sensibile, că şi-a mai asumat. Şi-a asumat aruncând lăturile în capul nostru. În primul rând, cred că preşedintele trebuie să aibă responsabilitatea cuvintelor pe care le rosteşte. Nu poţi să vii cu aiureli de-astea şi după aia să începi să stai să te gândeşti că sentimentele antiruseşti sunt un bun instrument politic cu care ne jucăm, aşa, împotriva adversarilor politici. Eu am fost foarte calm şi am înghiţit foarte multe timp de trei ani. Cred că este un moment în care trebuie să înţeleagă fiecare că răbdarea mea are totuşi o anumită limită.

M.M.: Dar atunci a fost, de fapt, o şedinţă a CSAT? Nici nu-mi dau seama, nu s-a intrat în ordinea de zi, a fost mai degrabă o discuţie. Nu pot să o consider o şedinţă oficială a CSAT. Şi vă aduc aminte că, în 2007, când a fost povestea cu referendumul, Băsescu n-a avut nicio jenă să spună că PNL este tot aşa... a fluturat povestea cu Rusia. Chiar nu pot să înghit aşa...

I.L.: Ştiţi că, săptămâna trecută, ambasadorul Rusiei şi Camera de Comerţ Româno-Rusă au invitat firmele româneşti să participe la reconstrucţia Osetiei. Ştiu. Eram, cred, plecat într-o deplasare şi am intervenit, cu toate că nu am nicio cădere asupra Camerei de Comerţ Româno-Ruse. Mie mi s-a părut nepotrivit să discută m despre reconstrucţia Osetiei, în condiţiile în care România e angajată în efortul de reconstrucţie al Georgiei. Mie mi s-a părut nepotrivit ca structuri neguvernamentale să se angajeze în astfel de acţiuni, cred că merită mai multă prudenţă, pentru că lucrurile pot fi interpretate.

I.L.: Domnul Vosganian a spus că mergem pe Southstream, dacă Gazprom ne invită. Nu. Punctul de vedere al guvernului este unul şi clar: proiectul prioritar al României este Nabucco. Discuţia care a avut loc la Moscova a avut loc la invitaţia Gazprom şi delegaţia română a discutat posibilitatea unui contract direct între Romgaz şi Gazprom. Discuţiile au rămas în coadă de peşte. Nu s-a ajuns la nicio concluzie decât că o delegaţie a Gazprom va veni în România. Eu am toate informaţiile: Gazprom nu a făcut nicio ofertă. Proiectul Southstream nu include România în acest moment. Noi trebuie să înţelegem că Rusia are interesul să rămână unicul furnizor în regiune.

Pentru interesul de securitate energetică al României, interesul care este: să am o relaţie bună cu Rusia, pentru ca să-mi furnizeze gazele, ca într-un parteneriat comercial, şi în acelaşi timp să gă- sesc o concurenţă şi o alternativă. Dacă nu pun doi furnizori în concurenţă sigur că sunt într-o situaţie de dependenţă. Sigur că o dependenţă mai redusă decât Ungaria şi ţările din centrul Europei. Noi avem 60% din consumul de gaz asigurat din resurse interne, dar asta nu trebuie să ne facă mai puţin interesaţi de proiectul Nabucco.

I.L.: Dar varianta cu Iranul vi se pare fezabilă? Sigur că nu mi se pare fezabilă. Dar Iranul nu va rămâne o veşnicie în situaţia în care este. Sunt celelalte ţări din zona Caucazului şi a Mării Caspice care vor putea să asigure alimentarea pentru început a conductei. AVERE

Am pierdut foarte mult pe Bursă

M.M.: Aveaţi o sumă consistentă în acţiuni ale unor societăţi listate pe Bursă. Nu ale oricăror companii, ale SIF-urilor şi la o bancă românească...

M.M.: Şi aţi pierdut din cauza crizei? Da, foarte mult.

M.M.: Vă scoateţi banii de pe Bursă? Nu mi-am scos banii de pe Bursă dintr-un motiv foarte simplu: ar fi existat riscul unor speculaţii, că am avut ceea ce se numeşte „inside information“. Am preferat să rămân cu banii în acţiuni.

M.M.: Am citit că v-aţi cumpărat titluri de stat. Aveam lei în cont şi am cumpărat cu ei titluri de stat.

I.L.: Ce veţi face dacă nu veţi mai fi prim-ministru? Avem o campanie în care mi-am investit toate resursele cu convingerea că PNL trebuie să obţină cel mai bun scor. În cazul în care nu voi fi prim-ministru, voi avea activitate de parlamentar, de preşedinte al partidului.

RISCURI ASUMATE. Tăriceanu nu a vrut să-şi vândă acţiunile VEZI ŞI:

Tăriceanu înfierează sporurile profesorilor