Violenţa împotriva femeii este una dintre cele mai frecvente forme de agresiune şi unul dintre cele mai grave acte de încălcare a drepturilor omului.

De la abuzuri şi violuri până la maltratarea de toate tipurile, femeile se confruntă cu acte de violenţă care iau cele mai diferite aspecte. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, în prezent există 89 de state care au prevederi legale privitoare la violenţa în familie, 90 de ţări au legi dure legate de hărţuirea sexuală, iar în 93 dintre state există articole legislative împotriva traficului de persoane.

Românii încurajează prin lipsa de atitudine

Nepăsarea cu care semenii noştri asistă la actele de violenţă asupra femeii pe stradă este, fără îndoială, o atitudine care încurajează acest gen de comportament.

Faptul că românii s-au obişnuit să nu reacţioneze atunci când sunt martori la violenţă verbală sau fizică asupra doamnelor sau domnişoarelor pe stradă, că cei mai mulţi bărbaţi obişnuiesc să o apostrofeze în trafic pe şoferiţă doar pentru că este femeie, sunt dovezi clare că societatea românească mai are de luptat cu prejudecăţile.

Un raport al agresiunilor la care sunt supuse româncele pe stradă plasează pe primul loc violenţa verbală. Aceasta este urmată de violenţă fizică (pipăielile „involuntare” din mijloacele de transport în comun) sau jaf şi viol.

În România, 45% dintre femei au fost agresate verbal, 30% agresate fizic şi 7% agresate sexual, se specifică în raportul ONU. Agresorii nu ţin cont de vârstă, deoarece, potrivit, unor statistici ale Poliţiei Române, persoanele de sex feminin supuse diferitelor forme de agresiune au vârste cuprinse între 18 şi 60 de ani.

De cele de mai multe ori, cei din jur par să privească neputincioşi sau, dacă iau atitudine, aceasta se limitează la o simplă apostrofare, şi aceea neconvingătoare.

De ce nu reacţionează oamenii? Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei Române, comisarul Christian Ciocan, sunt două motive principale pentru lipsa de reacţie a cetăţenilor. Primul ar fi acela că, în cazul violenţei domestice, oamenii fie nu au acces în locuinţă, fie, în cazul în care poliţia soseşte în urma reclamaţiei, cei implicaţi în scandal neagă orice fel de conflict.

În plus, cetăţenii nu iau atitudine în cazurile de violenţă asupra femeii în societate pentru că ştiu că, de cele de mai multe ori, victimele îşi retrag plângerile. „Sunt foarte rare cazurile în care s-a ajuns la o acţionare în justiţie”, a precizat Christian Ciocan.

Gardienii acţionează după „propriile simţuri”

Legea nr. 371 din 20/09/2004 privind „Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare” menţionează ca atribuţii ale poliţistului comunitar:

„Intervine, împreună cu organele abilitate, la solicitarea cetăţenilor, pentru aplanarea stărilor conflictuale, prinderea unor făptuitori, rezolvarea unor cazuri sociale, stabilirea situaţiilor de fapt sesizate şi rezolvarea acestora”.Conform legii, atribuţiile gardienilor publici în ceea ce priveşte situaţiile de violenţă pe stradă sunt strict delimitate.

După cum a declarat pentru EVZ Gheorghe Bonta, din partea Corpului Gardienilor Publici al Sectorului 6, „dacă oamenii (poliţiştii comunitari – n.r.) constată cu propriile simţuri că o persoană este atacată, se trece la imobilizarea agresorului, în cazul în care este vorba despre un act de violenţă fizică, şi la predarea acestuia organelor competente (Jandarmeria şi Poliţia – n.r.). În cazul în care este vorba despre violenţă verbală, intervenim cu o avertizare”.

Psihologii pun comportamentul pe seama „educaţiei ancestrale" Manifestările violente asupra femeii în societate nu este strict legată de o regiune, ţară sau de un anumit tip de femei din cadrul unei societăţi. Din punct de vedere psihologic, violenţa asupra femeii este un comportament perfect justificat şi este pus pe baza unei societăţi patriarhale.

„Dominaţia bărbatului a existat din timpurile străvechi. Acest “pattern” (model- n.r.) a fost transmis şi se transmite de la o generaţie la alta. Bărbatului i se spune de când este «băieţel» că este «sexul» tare, deci i se sugerează dominaţia asupra femeii. Când este mică, femeii i se spune că este «sexul frumos, slab, sensibil» şi i se sugerează «să stea în banca ei»”, spun studiile psihologilor.

De aici apare întrebarea: de ce acest comportament, văzut ca normal din punct de vedere psihologic, nu este adoptat de toţi indivizii?

Răspunsul vine tot din partea psihologilor. „Manifestarea pornirilor violente împotriva femeii vine ca urmare a cât de mari sunt frustările individului respectiv”.

Merge pe stradă în plină zi, gândindu-se la ale ei: familie, serviciu, examene, dragoste… Oamenii, cu grijile lor, vin şi se duc. Aude o remarcă. Unul dintre cei doi pe lângă care tocmai a trecut a spus ceva la adresa ei, dar, din toate cuvintele , în afară de prepoziţii şi conjuncţii, restul nu pot fi reproduse. I-ar putea răspunde, însă nu-i vin în minte decât nume de animale. Şi, până la urmă, nu e chiar atât de grav. Altădată, i s-a întâmplat să o pipăie. Atunci s-a revoltat, dar fiindcă nimeni dintre cei din jur nu a luat atitudine, a trebuit să se resemneze. Putea fi şi mai rău.

Exhibiţioniştii, greu de pedepsit

Tu cum reacţionezi când vezi că o femeie este agresată pe stradă?