Comunitatea emo din Timişoara e şocată de faptul că forţele de ordine din oraş şi din judeţ au alcătuit o echipă care monitorizează mişcările adepţilor acestui curent. Piaţa Unirii din Timişoara e un loc predilect pentru întâlnirile tinerilor emoţionali. Există şi un local preferat. Aici, ospătar este Horaţiu, în vârstă de 21 de ani, adept cu vechime al culturii emo. Are inel în bărbie, părul tuns în diagonală îi ascunde jumătate din faţă şi e mai tot timpul îmbrăcat în culori închise. "Nu mă machiez", precizează el.

L-am întrebat despre copiii emo care vin la el la local. „Vin, se pun la masă şi trag de suc. Stau cu orele în faţa unei sticle de cola şi discută chestiuni legate de şcoală. Fără filosofie şi fără poezii“, ne spune Horaţiu, care adaugă faptul că printre copiii emo din Timişoara nu se află extremişti, ci doar grupuri de prieteni.

Horaţiu a devenit adept emo la 14 ani, prin intermediul muzicii. „Ascult de şapte ani muzică emo. Adică post-hardcore: Meshuggah: Tool, The Dillinger Escape Plan. Nu sunt depresiv şi nici maniac. Nu am vrut să mă sinucid, nu am vrut să-i omor pe alţii. Sunt melancolic şi atâta tot. Cât priveşte frizura, am ales-o pentru că e controversată“, se descrie Horaţiu.

S-a revoltat după ce a citit în EVZ că adepţii curentului emo sunt monitorizaţi de oamenii legii: „Am o părere foarte negativă despre acest lucru. În loc să se ocupe de mafia imobiliară, îşi găsesc de lucru cu aşa ceva. Doar un poliţist ar fi putut iniţia aşa ceva“, spune tânărul.

Trebuie comunicat cu ei

Institutorii sunt de părere că adepţii emo sunt efectul societăţii capitaliste, care se impune în ţara noastră şi scoate pe bandă rulantă generaţii de copii ce cresc fără părinţi: aceştia fie au plecat la muncă în străinătate, fie au afaceri de succes şi lipsesc de acasă pentru a face bani. Speranţa Hepcal, fostă dăscăliţă şi preşedinta Societăţii pentru Copii şi Părinţi (SCOP), are o soluţie pentru copiii emo: comunicarea cu ei.

„Orele de dirigenţie ar trebui să fie altfel decât să se adune copiii şi să li se facă morală. Unii copii devin emo pentru că nu au parte de dialog. Părinţii, superocupaţi, vor să facă şcoala acest lucru, cei de la şcoală lasă comunicarea pe seama părinţilor, or, dialogul trebuie să aibă loc pe toate palierele. Există consilieri educaţionali în şcoli care vin în contact direct cu ei, şi ei ar trebui să fie primii care intervin“, este de părere preşedinta SCOP.

De ce nu se face acest lucru explică Victor Neumann, profesor doctor în istorie modernă universală la Universitatea de Vest. „Intelectualitatea momentului se dă cu puterea, e incapabilă să analizeze lucrurile şi să le explice pe cele negative“, susţine Neumann. El îşi aminteşte cum, în timpul cât a fost elev, apoi student, a avut probleme pentru că purta plete. „În fiecare dimineaţă, la intrarea în şcoală, câte un profesor şi colegi de-ai noştri verificau dacă suntem tunşi «regulamentar». Eu purtam plete şi, ca să pot intra în şcoală, îmi dădeam părul cu ulei şi-l ascundeam sub gulerul cămăşii. Nu de puţine ori, aproape că ne era smuls părul din cap, mie şi colegilor prinşi astfel. Era un fenomen de impunere a unei frizuri decente, din punctul lor de vedere, dar modul în care se făcea asta era indecent“, povesteşte profesorul. „Nu stăm «geană» pe ei, o facem de la distanţă“

După publicarea articolului „Copiii emo, urmăriţi de poliţie şi SRI“ în ediţia EVZ de sâmbătă, poliţia din Timişoara a fost luată cu asalt de ziarişti. „Nici flagrantul pe care l-am făcut recent nu a fost aşa de mediatizat. Lumea întreabă în baza cărei legi îi monitorizăm pe copiii emo. Ideea e că nu stăm «geană» pe ei, ci o facem de la distanţă. E foarte important pentru noi să ştim care sunt caracteristicile acestei comunităţi. Cum se manifestă membrii ei, ce trăiri au. Ca să previi ceva, trebuie să fii mai întâi bine informat. În munca de poliţie, noi nu considerăm că emo ar fi un curent ilegal, însă e important să ştim cum sunt ei pentru a putea preveni eventualele devieri“, ne-a declarat agentul Marinela Apostolache, ofiţer de presă la IPJ Timiş.

Oficialii Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR) susţin şi ei că tinerii emo din Timiş oara nu sunt trataţi ca potenţ iali infractori. „A fost vorba despre o iniţiativă a şefului Poliţ iei Timiş de a înţelege mai bine acest fenomen. Tinerii adepţi ai curentului emo nu sunt filaţi operativ şi nu sunt văzuţi de poliţişti ca potenţiali infractori“, a transmis, ieri, IGPR.

La rândul lui, Marius Bercaru, purtătorul de cuvânt al Serviciului Român de Informaţii, a declarat că instituţia pe care o reprezintă „nu se ocupă cu urmărirea tinerilor emo“; drept urmare, nici cei din Timişoara nu sunt monitorizaţi de cadre ale SRI.

Horaţiu, adept emo: ” În loc să se ocupe de mafia imobiliară, îşi găsesc de lucru cu aşa ceva. Doar un poliţist ar fi putut iniţia aşa ceva. ”