Partidele şi-au prezentat programele de guvernare. Divergenţe sunt la capitolul fiscalitate.

Partidele politice s-au angajat într-o adevărată cursă a promisiunilor electorale, în speranţa de a obţine cât mai multe voturi la alegerile de pe 30 noiembrie.

În programele de guvernare ale PDL, PSD şi PNL pot fi o identificate câteva teme comune de atac.

Pensii şi salarii atrăgătoare

Majorarea pensiilor figurează la loc de cinste în toate programele. După ce s-au opus din răsputeri acestei măsuri, invocând că nu vor exista suficiente fonduri, democrat-liberalii vor să câştige bătălia pentru voturile alegătorilor de vârsta a treia.

PDL promite cea mai mare pensie pentru anul 2012 (415 euro, faţă de 141 euro cât este în prezent), liberalii se limitează la 350 de euro, iar PSD vorbeşte despre creşterea lunară a pensiilor, în concordanţă cu rata inflaţiei, dar şi despre acordarea celei de-a 13-a pensii. Nu este însă foarte clar cum vor fi îndeplinite aceste promisiuni. PDL şi PSD au votat deja împreună, în Camera Deputaţilor, o lege prin care se acordă, de la 1 ianuarie 2009, pensii mai mari decât cele promise deja de guvern, iar viitorul executiv va trebui să găsească un miliard de euro pentru a suporta doar această primă creştere.

Potrivit programelor de guvernare ale partidelor, în următorii patru ani şi salariile vor creş- te la fel de spectaculos ca şi pensiile. PDL „oferă“ 905 euro, PNL - 800 de euro (salariu mediu), în timp ce PSD „garantează“ 1.000 de lei (salariu minim).

Inflaţie de autostrăzi

După ce, în România ultimilor 18 ani, au fost construiţi 105 kilometri de autostradă, politicienii încearcă să convingă electoratul că, în următorii patru ani, realizările la acest capitol vor fi spectaculoase - 1.500 de kilometri în programul PSD; 1.400 la liberali şi „doar“ 1.000 de kilometri la PSD.

Un capitol foarte important îl reprezintă fiscalitatea. În timp ce PDL şi PNL preferă cota unică de impozitare, PSD vrea, dacă va ajunge să formeze viitorul guvern, să reintroducă sistemul progresiv de impozitare a veniturilor. „Evenimentul zilei“ a pus faţă în faţă aceste două sisteme, pentru a avea o perspectivă mai clară asupra modului în care vor partidele să acţioneze, în domeniul fiscalităţii.

DREAPTA VREA COTĂ UNICĂ

PDL şi PNL rămân fidele politicii fiscale pe care au adoptat-o în 2005

PDL şi PNL susţin menţinerea actualului sistem de impozitare: cota unică de 16%, aplicată tuturor categoriilor de venituri. Această modalitate de impozitare a câştigurilor cetăţenilor a fost introdusă, la începutul anului 2005, de Alianţa PNL-PD.

Ideea cotei unice de impozitare a existat şi pe timpul guvernă rii PSD. Mihai Tănăsescu, ministrul de finanţe din acea perioadă, a susţinut necesitatea unui singur nivel de impozitare, premierul Adrian Năstase a fost de acord, însă proiectul s-a lovit de opoziţia lui Ion Iliescu.

Sistemul de impozitare, care se aplică în prezent în România, a fost apreciat de preşedintele SUA George W. Bush. În timpul Summitului NATO din luna aprilie a acestui an, şeful statului american l-a felicitat pe premierul Călin Popescu-Tăriceanu pentru introducerea cotei unice. El a menţionat că şi administraţia din Washington are în vedere adoptarea unui sistem similar.

Potrivit lui Dragoş Cabat, preşedintele Camerei Analiştilor Financiari din România, „cota unică este un sistem de taxare simplu, transparent, care a însemnat un pas înainte pentru economia românească“.

Avantaje

Nivelul de impozitare de 16% a scos la suprafaţă o parte din veniturile negre şi gri. În acest fel, cu toate că impozitul era mai mic decât cel aplicat anterior, baza de impozitare s-a lărgit, şi la bugetul de stat a ajuns o sumă mai mare de bani.

În plus, reducând impozitul pe salarii, companiile au fost mai motivate să-şi dezvolte afaceri la noi şi astfel a crescut nivelul investiţiilor străine.

După ce au rămas mai mulţi bani în buzunarele cetăţenilor şi în conturile firmelor, s-a majorat consumul, generând o creştere economică puternică, spune democrat-liberalul Ionuţ Popescu, fostul ministru de finanţe în mandatul căruia cota unică a fost parafată în Codul Fiscal.

Dezavantaje

Nu toată populaţia României se bucură la fel de beneficiile impozitului unic de 16%. Dacă persoanelor cu venituri mari şi foarte mari cota unică le aduce un plus consistent la bugetul lunar, cei cu venituri mici câştigă foarte puţin din acest avantaj fiscal. Potrivit unei analize a Grupului de Economie Aplicată efectuată prin comparaţia situaţiilor din anul 2005 cu 2004, „10% dintre angajaţi au obţinut 40% din câştigurile din cota unică“, iar polarizarea socială s-a adâncit.

Beneficiari

Cei mai mari câştigători ai impozitării unice de 16% sunt clasa de mijloc şi cea bogată, care rămân cu sume mari în buzunar după aplicarea unui impozit mai mic. Este vorba de profesiile liberale (avocaţi, notari, medici, contabili etc.), precum şi de oamenii de afaceri. (Ana Bâtcă)

TRECUT. Tăriceanu şi Boc, pe vremea când erau în Alianţa D.A.

STÂNGA VREA IMPOZIT PROGRESIV

PSD îşi propune să-i avantajeze pe cei săraci, dar mulţi

PSD încearcă să convingă electoratul cu un sistem de impozitare diferenţiat. „Propunem menţinerea cotei de 16%, cu două excepţii: 10% pentru persoanele cu venituri mici şi un impozit mai mare de 16% pentru veniturile mari şi foarte mari“, ne-a declarat Viorel Ştefan, membru PSD şi vicepreşedintele Comisiei de buget-finanţe din Senat. El a precizat că nivelul impozitului pentru veniturile mari încă nu a fost stabilit în cadrul partidului şi că, în eventualitatea participării la o alianţă de guvernare cu liberalii, „acestea sunt chestiuni care trebuie negociate şi puse de comun acord“.

Până la sfârşitul anului 2004, românii plăteau un impozit pe venit progresiv, în cinci trepte, în funcţie de câştigul realizat. Treptele de taxare erau 18%, 23%, 28%, 34% şi 40%. Cota minimă se aplica la veniturile de până la 2,4 milioane de lei vechi, iar cea maximă pentru sume de peste 13 milioane de lei vechi.

Analistul economic Dragoş Cabat este de părere că impozitarea propusă de PSD „îi va face pe cei cu venituri mari să le ascundă ca să plătească impozite mai mici. În plus, se complică şi devine mai birocratică modalitatea de calcul a impozitelor“.

Avantaje

Cota de impozitare progresivă se aplică diferit în funcţie de veniturile cetăţenilor. Adică, cetăţenii cu venituri mici plătesc un impozit mai mic decât cei mai înstăriţi. În acest fel, diferenţele de nivel de trai dintre cetăţeni nu se adâncesc.

Cei care promovează acest sistem de impozitare susţin că el aduce mai mulţi bani la buget din taxe mai mari impuse veniturilor mai mari.

În plus, „este respectat sistemul echităţii. Cei care câştigă mai mult contribuie mai mult la satisfacerea nevoilor societăţii“, susţine Viorel Ştefan.

Dezavantaje

În cazul aplicării impozitării progresive în trei trepte, salariaţii cu venituri mari vor fi tentaţi să şi le ascundă. Astfel, în loc să adune mai mulţi bani la buget, guvernanţii riscă să rămână cu o bază de impozitare mai mică şi cu mai mulţi bani ascunşi, prin modalităţi legale, în economia neagră.

Trecerea la un sistem diferit de impozitare ar destabiliza activitatea firmelor, care îşi fac planificări pe termen lung în funcţie de actualul sistem. Din cauza creşterii impozitelor pe salariile mari, firmele care au activităţi cu valoare adăugată mare s-ar putea să se răzgândească să mai investească la noi.

Beneficiari

Sistemul impozitării progresive avantajează categoriile sărace ale populaţiei: pensionarii şi salariaţii cu venituri mici, deoarece beneficiază de un impozit mai mic decât restul populaţiei şi aduc o contribuţie mai mică la buget. (Ana Bâtcă)

ROŞU. Ion Iliescu, un susţinător fervent al impozitului progresiv