Şoferii care merg de la Timişoara spre Lugoj, pe E 70, fac 60 de kilometri în două ore din cauza gropilor şi a lucrărilor de asfaltare.

Două ore pentru o distanţă de 60 de kilometri, semafoare improvizate, basculante şi muncitori care nivelează pietrişul cu lopata. De-o parte şi de alta a şoselei, câmp cât vezi cu ochii, iar dacă nu ai făcut plinul la maşină sau ai cumva nevoie la toaletă, ai surpriza să descoperi că benzinăriile n-au ajuns până aici. De toate acestea au parte cei care se încumetă să plece pe drumul european 70, de la Timişoara la Lugoj.

„Numai european nu e drumul ăsta. Eventual din preistoria Europei“, glumeşte amar Paul Micu, unul dintre şoferii cărora cei 60 de kilometri dintre cele două oraşe li se par de trei ori mai mulţi din cauza gropilor şi a semafoarelor care semnalizează lucrările. Basculante, muncitori şi coloane de maşini

După doar 300 de metri de la ieşirea din Timişoara, şoferii dau nas în nas cu primele lucrări. După încă patru kilometri, nişte indicatoare strâmbe, pe care scrie „drum în lucru“, limitează viteza la 60 de kilometri pe oră. Un drumar cu un fel de paletă de pingpong opreşte coloana de maşini. E prima dintr-un lung şir de opriri, iar minutele par să aibă o cu totul altă dimensiune.

Într-un final, semaforul din lemn, manipulat de un muncitor, se înverzeşte. Şase kilometri mai departe, elanul şoferilor este curmat de un alt drumar, care dirijează de zor un convoi de basculante, pline cu bucăţi de asfalt adus din porţiunile de drum care vor fi reabilitate.   În cele 20 de minute petrecute la stop, şoferii se întrec în a-şi etala repertoriul de înjurături, iar trei cerşetori încearcă să stârnească mila celor aflaţi la volan. „S-au prins de treaba cu semaforul şi de o săptămână au apărut. Vin ca la lucru, dimineaţa pe la 9.00- 10.00, şi cerşesc“, ne spune drumarul responsabil cu semaforul.   De-a lungul celor 60 de kilometri de drum european, niciun şofer, oricât de vitezoman ar fi, n-are vreo şansă de a încălca limita de viteză. Asta pentru că denivelările drumului înţepenesc acul vitezometrului la 50 de kilometri pe oră.

Pe de altă parte, în zadar veţi căuta cu privirea, kilometru după kilometru, vreo benzinărie. Una singură străjuieşte drumul, în zona Izvin, şi în niciun caz nu este dotată cu o toaletă.   „Dacă aş fi venit cu maşina mea, mi-ar fi părut rău“

Starea deplorabilă a sectorului Timişoara-Lugoj de pe E 70 a ajuns şi la urechile unor oficiali de la Bucureşti. Spre exemplu, Dorin Debuleanu, director în cadrul Companiei Naţionale de Drumuri şi Autostrăzi, a văzut cu ochii lui, la sfârşitul lunii iunie, cum arată drumul cu pricina. „Dacă aş fi venit cu maşina mea mi-ar fi părut rău de ea“, a recunoscut Dorin Dăbuleanu la momentul respectiv.

Pe de altă parte, senatorul de Timiş Ionuţ Naslău, originar din Lugoj, arată cu degetul către consiliul judeţean. „Nici nu-mi mai amintesc de câte ori mi-am dus maşina în service după ce am fost la casa părintească din Lugoj. Dacă eram preşedintele consiliului judeţean, în subordinea căruia se află o societate de drumuri care câştigă licitaţii în alte judeţe ale ţării, mi-aş fi asumat responsabilitatea şi aş fi atribuit direct lucrarea acestei firme“, susţine senatorul Naslău.

ÎN CIFRE

Şoseaua Timişoara - Lugoj, patru ani de lucrări

Şoseaua Timişoara-Lugoj este în reparaţ ii din 2004 şi abia anul viitor, în octombrie, ar trebui finalizate lucrările. „Lucrarea are o valoare de circa 25 milioane de euro. Termenul de finalizare e de 20 de luni din momentul începerii lor, adică octombrie 2009“, spune Sorin Lucaci, director adjunct al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Timişoara. În primii doi ani, grecii de la Efklidis au reuşit să facă doar 40% din tronsonul Timişoara-Lugoj. Numai bine că, după rezilierea contractului şi până la preluarea lui de către firma spaniolă FCC Barcelona, carosabilul pe sectorul respectiv s-a deteriorat.