În acordurile chitaristului Jimmy Page şi ale cântăreţei pop Leona Lewis, primarul londonez Boris Johnson a preluat drapelul olimpic de la oficialii chinezi.

Cel mai important moment al ceremoniei de închidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing conduce imediat la formularea unei întrebări: "Olimpiada de la Londra va întrece în măreţie spectacolul de la Beijing?".

Şeful Comitetului de Organizare a Jocurilor Olimpice de la Londra, Sebastian Coe, crede însă că Olimpiada nu trebuie să fie un concurs al ambiţiilor naţionale, ci mai degrabă al celor sportive."Nu gândesc în termeni de genul vom depăşi Beijingul. 80 % din organizare este aceeaşi pentru toate Jocurile. Celelalte 20 de procente sunt adaptate condiţiilor specifice. Aceste Jocuri, încheiate acum, au ridicat o ştachetă pe care nicio altă mişcare olimpică nu o va putea egala. Londra va merge pe drumul ei".

Olimpiada - o sărbătoare a sportului

Care o fi drumul Londrei? Răspunsul lui Coe este unul simplu, dar care şochează. Un răspuns la auzul căruia chiar şi pretenţiosul Pierre de Coubertin ar fi aplaudat.

"Am început această grea muncă pentru a crea o atmosferă de petrecere. Toate Jocurile trebuie să-şi propună aceasta. Înainte de toate, este o celebrare a sportului". Pare ciudat să auzi cuvântul "petrecere" atunci când competiţia a depăşit mult limitele sportului, când avem deja o istorie a boicoturilor olimpice pe motive politice, dar termenul este clar din câmpul semantic al sportului.

Australia a petrecut formidabil la Jocurile Olimpice de la Sydney. Grecii nu, mai degrabă s-au chinuit să poată face faţă unui eveniment care trebuia să le iasă perfect. China şi-a propus să impresioneze, să demonstreze, dar a ajuns să petreacă. Au petrecut şi pentru că au reuşit în ce şi-au propus. Pentru 17 zile, feţele chinezilor din tribună au arătat a feţe de oameni fericiţi. În primul rând, fericiţi că au fost martorii unei Olimpiade şi abia apoi fericiţi că au fost capabili să organizeze o minunăţie de competiţie.

Pare destul de ciudat să vorbeşti de petrecere când Olimpiada este însoţită de proteste înăbuşite cu patura pe figură, dar pare normal atunci când pe podium o rusoaică şi o gruzină se îmbrăţisează. Pare dificil să vorbeşti de petrecere într-o ţară comunistă, dar nu trebuie neapărat să o spui, ci doar să o simţi.

Adevărata misiune olimpică

La chinezi, petrecere nu înseamnă dans la bustul gol cu sticlele de băutură în mână. La chinezi, petrecerea e un zâmbet. Şi cine are puterea să îţi interzică să zâmbeşti?

Ce va schimba Olimpiada în China? Probabil puţine. Dar important este cum s-au simţit oamenii în timpul Jocurilor. Pentru că, oricum ai face, după petrecere te simţi mai puţin fericit decât în timpul ei. Fericirea de după petrecere constă în puterea amintirilor plăcute. Ori chinezii au de ce să îşi aducă aminte cu plăcere. Au cel puţin 100 de amintiri minunate, tot atâtea câte medalii au cucerit la această ediţie a Jocurilor. Plus altele legate de sportivi ca Natalie du Toit sau Eric Shanteau. Plus altele legate de recordurile lui Phelps şi Bold, plus altele legate de .... magia olimpismului.

La 4 iunie 1989, sute de oameni au fost ucişi de gloanţele sau călcaţi de tancuri în piaţa Tiananmen, din centrul Beijingului. Cu antecedentul acesta, mulţi au cerut ca Jocurile să nu ajungă într-un ţară cu trecutul Chinei. Dar de ce să refuzi unui miliard de oameni dreptul la zâmbet pentru faptele unor criminali? Misiunea olimpismului nu este de a şterge sângele din pieţe, ci de a "importa" fericire în fiecare punct al Globului.

Pe www.jocurileolimpice2008.ro, Olimpiada de la Beijing nu a luat sfârşit. Începând de luni, 25 august, vă oferim retrospective ale celor mai importante concursuri de la Beijing. Prima va fi dedicată concursurilor de nataţie, a doua celor atletice, a treia sporturilor de echipă, iar ultima celorlalte întreceri sportive de la Beijing.