Campania electorală are şanse mari să bată ratingul emisiunilor de divertisment. Circoteca se anunţă totală.
În arena uninominalului vor intra măscărici de tot felul, starlete de telenovele sau analfabeţi care vor silui limba română până la sânge. Vor lua colegiile uninominale la picior, vor bate la uşile alegătorilor şi vor ţine discursuri de toată jena, în care vor cita abundent din nemuritorul Gambetta. Hăhăiala naţională va acoperi discursurile de substanţă, iar temele cu adevărat importante vor pierde încă o bătălie în faţa politicienilor-tabloid.
Nu sunt excluse nici surprizele din partea unor oameni politici cu pretenţii. Gargara politicianistă va fi pe buzele multora. Tonul a fost dat deja de Mircea Geoană. Plecat la cules de voturi printre lubeniţele din Dăbuleni, Geoană sa rătăcit prin bostănărie şi a început să vorbească fără noimă. N-ar fi prima dată. I s-a întâmplat şi iarna, când îngheţul a făcut ravagii printre ideile liderului PSD. Metaforele din discursul său de weekend i-au năucit de-a dreptul pe alegătorii din Dăbuleni, ameţiţi deja de caniculă. Auzind că liceenii de prin partea locului nu se omoară cu cartea, Geoană a strâmbat academic din nas şi a dat o replică de corigent în ale retoricii şi argumentării. „Păi, eu, dacă aş fi părinte de copil din Dăbuleni şi aş şti aşa ceva, m-aş duce cu furca în faţa liceului“, grăit-a Geoană, pozând într-un veritabil răsculat de la 1907. Aşa...?! Să facă ce? Să-i omoare pe profesori? Pe elevi? Să ia cu asalt cancelaria? Să fure cataloagele şi să modifice notele? Greu de spus.
Nu a fost singura fractură logică din discursul lui Geoană. Lucrurile s-au agravat după doar câteva fraze. Într-un puseu de populism, Geoană i-a asigurat pe „oltenii lui“ că nu-i va neglija niciodată, chiar de va ajunge prim-ministru. Ca să fie convingător, Geoană l-a dat exemplu pe Tony Blair, modelul său în politică. „Nu era weekend de la Dumnezeu în care să nu fie acasă în circumscripţia lui de prim-ministru! Şi era prim-ministru de Marea Britanie, nu prim-ministru într-o ţară de doi lei“.
După o astfel de remarcă nefericită, Geoană ar putea fi bănuit că a vrut să spună că România este o ţară de doi lei. Ar fi însă un proces de intenţie. Nici chiar Mircea Geoană nu ar fi atât de inabil încât să catalogheze România drept „o ţară de doi lei“, cu câteva luni înainte de alegeri. Ambiguitatea discursurilor sale însă, lipsa de tact politic, demonstrată în multe rânduri, s-ar putea să-l coste în aventura uninominală care-l aşteaptă. Mircea Geoană vrea să iasă senator cu voturile care, odinioară, i-au aparţinut lui Ion Iliescu. Cel care i-a lipit pe frunte o etichetă de care nu a reuşit, nici până în prezent, să scape. Hotărât să-şi facă o campanie directă, Geoană va trebui, dacă vrea să câştige la Dăbuleni, să le demonstreze alegătorilor că Iliescu nu a avut dreptate. Încă două-trei ieşiri ca aceea din weekend şi ar putea eşua în această tentativă. În alegerile uninominale, politicieni care dau bine „pe sticlă“ vor fi nevoiţi să coboare printre pământeni, să stea de vorbă cu oamenii faţă-n faţă. Dintre cei care vor veni în mijlocul maselor, unii vor trebui să demonstreze că sunt aceiaşi de la televizor. Alţii, că sunt mai buni. Cei care îşi vor da arama pe faţă şi nu vor trece testul contactului direct cu poporul riscă să rămână la uşa parlamentului.
Recomandările noastre
