Rodica Culcer: "Decorată la Cotroceni şi ignorată de Londra cu prilejul ieşirii din scenă, secţia română a BBC World Service şi-a încetat ieri emisiunile în limba română, lăsând în peisajul mediatic românesc un loc pe care nu are cine să-l ocupe".
Istoria BBC în limba română nu poate fi rezumată în spaţiul acestui articol, iar semnificaţia sa nu este contestată nici măcar de adversari, dar plecarea BBC-ului din FM-ul românesc încheie o epocă dificilă, fără a deschide una mai bună.
Din punct de vedere profesional, BBC reprezintă o experienţă inegalabilă pentru orice jurnalist. Cei care n-au trecut prin şcoala sa probabil că nu-şi pot da seama câtă rigoare, câtă muncă şi câtă seriozitate impune această venerabilă instituţie angajaţilor săi şi nici cât de mult se învaţă din lucrul alături de nume grele ale jurnalismului anglo-saxon. Iar cei care au trecut prin această şcoală nu prea înţeleg cum se poate face jurnalismul după ureche, cu ştiri neverificate, amestecând informaţia cu comentariul, fără discernământ editorial şi - mai ales - fără curajul de a apăra valorile fundamentale ale unei societăţi democratice. La BBC nu erai certat pentru că ai atacat un demnitar din România, ci pentru că nu ai fost destul de incisiv cu el. Şi aceasta nu datorită specificului secţiei române, ci datorită culturii jurnalistice a instituţiei. Nu întâmplător, cei formaţi la şcoala jurnalistică a BBC au avut mari dificultăţi de adaptare la universul politicomediatic din România şi, deşi mulţi dintre ei au devenit nume cunoscute, evoluţia lor a fost blocată de presiunile politice. Cine s-a format însă ca jurnalist liber nu mai poate trăi ca sclav sau mercenar în meserie.
Este adevărat, pe de altă parte, că BBC oferea şi jurnaliştilor români care lucrau la Londra şi la biroul din Bucureşti o pavăză extrem de puternică, izolându-i practic de toate presiunile politice pe care PDSR (actualul PSD) le-a exercitat la scenă deschisă pe parcursul anilor ’90 de pildă. Nu de puţine ori, jurnaliştii BBC erau apostrofaţi public de demnitarii partidului, în frunte cu Adrian Năstase. Nici unul dintre cei vizaţi nu a avut însă de suferit din partea corporaţiei, iar politicienii români ostili au lătrat practic la lună.
Din păcate, perioada eroică a anilor ’90 s-a încheiat la scurtă vreme după intrarea în mileniul trei, tocmai când BBC a primit o frecvenţă la Bucureşti. Înlăturarea brutală a lui Traian Ungureanu, critic dur şi consecvent al PSD, a fost urmată de demisia în bloc a 12 jurnalişti BBC care nu au dorit să urmeze noile indicaţii editoriale şi nici să accepte modul în care fusese izgonit colegul lor. Atunci a început de fapt „Amurgul zeilor“. Temerile demisionarilor au fost confirmate de faptul că, după mutarea centrului de greutate la Bucureşti, emisiunile secţiei române ale BBC nu au mai avut nici forţa, nici verva, nici curajul, nici vocile de altădată. Se simţea pe undeva că Tamisa fusese înlocuită cu Dâmboviţa.
Chiar şi aşa însă, BBC rămăsese un reper profesional, iar temeinicia documentării şi măiestria realizării nu erau egalate prea des. Liniştea pe care o lasă în urmă începând de astăzi este tristă şi revelatoare: ea scoate în evidenţă faptul că BBC nu are un succesor. Ziariştii formaţi de corporaţie s-au afirmat, dar sunt voci izolate într-o mare de superficialitate şi oportunism, bine controlată politic şi financiar. Eforturile lor de a rămâne fideli principiilor profesionale şi deontologice ale BBC i-au costat nu numai înlăturarea din locurile la care sunt îndreptăţiţi, ci şi o anume ostilitate a breslei, pentru că standardele lor profesionale sunt incomode şi nu se potrivesc cu filosofia minimei rezistenţe. Radioul vorbit oscilează între inconsistenţă şi vulgaritate, pe de o parte, şi limba de lemn a obedienţei, pe de altă parte, iar televiziunile au devenit instrumente de manipulare.
Ştiu că speranţa moare ultima, dar deocamdată speranţa în independenţa reală a mass-media în România trebuie să se nască - aşa că tot ce mai pot spune cei care au fost şi au rămas ataşaţi de standardele profesionale ale BBC este „Good bye“.