Ioan Gyuri Pascu devine, din toamnă, poliţist în producţia Media Pro Pictures, "Vine poliţia", inspirată după filmul spaniol "Oamenii lui Paco". După ce timp de două decenii a făcut parte din "Divertis", artistul a părăsit trupa umoristică pentru a se dedica altor proiecte. Acum este actor de filme şi vorbeşte despre această experienţă. Obosit, dar entuziasmat de munca sa, Gyuri Pascu a vorbit despre concertele pe care le va susţine pe litoral, dar şi despre cum îşi va petrece vacanţa alături de familie.

Deşi filmarea acestui serial a debutat cu un program crâncen pentru membrii echipei (se lucrează de la 7 dimineaţa la ora 22), l-am „prins” pe Gyuri Pascu într-o pauză între două scene şi am discutat despre rolul său, despre proiectele de teatru şi muzică, despre despărţirea de Divertis, dar şi despre rolurile sale din câteva reclame care rulează la televizor.

Când şi cum aţi fost contactat pentru acest proiect? Dacă nu mă înşel, parcă prin ianuarie, oricum a fost la începutul anului. Primăvara s-a făcut un fel de pilot de 30 de minute, care a fost suspus unui focus grup. A fost aprobat, iar în iunie a început filmarea propriu-zisă.

Ce v-a atras la acest proiect? În primul rând, faptul că nu e sitcom, că nu e telenovelă şi că se lucrează ca la un serial de televiziune în stilul filmului artistic. Am un rol principal, iar formatul e o adaptare după „Oamenii lui Paco”, din care eu am văzut vreo două jumătăţi de episod. Faţă de filmul spaniol, m-a atras faptul că episoadele sunt mai scurte. Producătorii au înţeles că la noi e o altfel de cultură şi au eliminat orice tendinţă mai înspre telenovelă. La ei, episoadele durează o oră şi jumătate. În afară de primele două episoade care sunt mai lungi pentru că publicul trebuie să facă cunoştinţă cu personajele, ele vor fi scurte, ca la americani, de 50 de minute.

Ce este special la personajul Fane Popovici? Faptul că este un poliţist extrem de sensibil şi că ajunge sub comanda socrului său. Îşi iubeşte mult colegii, meseria şi familia. În familie e pe locul doi din cauză că soţia e foarte voluntară. Se zbate între toate aceste lucruri, este un poliţist bun, care lucrează cu abnegaţie, dar din cauza situaţiilor, intră mereu în belele. Tocmai de aici vine şi comicul serialului. Nu este o comedie bufă, nu sunt foarte multe strâmbături, comicul se naşte din situaţie. Interpretarea este dramatică, dar degajă foarte mult umor, pentru că rezolvările pe care le găsesc aceşti trei poliţişti şi colegii lor din echipă sunt dintre cele mai neconvenţionale, năstruşnice şi neaşteptate. Cheia actoricească este cea dramatică, se joacă ca în filmele serioase, artistice, cu tensiune, numai că rezultatul este comic.

Cum e să fii actor în România? N-aş face telenovelă, pentru că e un gen care nu-mi place. Mi-a plăcut întotdeauna filmul artistic, în care am jucat cel mai puţin (râde). Regimul de lucru este înfiorător pentru mine, nu sunt obişnuit. E foarte greu să fii actor în România în genul acesta de filme. Îţi trebuie entuziasm, pasiune şi răbdare. Eu cred că serialul o să aibă succes. E făcut cu sinceritate, cu bucurie din partea actorilor şi a întregii echipe, şi asta se va simţi dincolo de ecran, eu sunt convins de asta. Cred că un asemenea serial nu s-a făcut încă în România.

Aţi interpretat roluri diferite de-a lungul timpului. Credeţi că unele vă vin mănuşă, în timp ce alte roluri le-aţi refuza? Asta de obicei zice publicul sau critica. Cred că pentru un actor nu există roluri care să-l prindă şi altele care să nu i se potrivească. În momentul în care îţi place scriitura, atunci consider actoria ca pe un fenomen interior, pentru că totul se construieşte din suflet. Când dai din căldura ta interioară, de acolo îmbraci rolul, nu-l laşi să te îmbrace el din exterior. Eu, cel puţin, aşa lucrez. Iau ca pe o provocare orice rol. Omul simte nevoia să pună etichete, dar s-a dovedit că şi Robbin Williams poate face frumoase roluri de dramă, dar şi de comedie. E important câtă încredere dăm noi actorului.

Aţi jucat într-un film în Ungaria. Există posibilitatea să-l vedem pe marile ecrane din România? Încă nu se ştie, dar oricum, eu am fost singurul actor român din film. Totul a început după ce m-a văzut regizorul acestui film la festivalul de la Cluj din 2001, la Tiff, când am câştigat marele premiu cu „Occident”. Apoi, la o petrecere din cadrul festivalului, regizorul m-a văzut cântând blues. A fost ca la detergenţii ăştia trei în unu. I-a convenit regizorului că vorbeam ungureşte, că n-a trebuit să mă dubleze în limba maghiară, că vorbeam română şi engleză bine, dar şi că interpretam bine în engleză.

După ce-a fost făcut filmul, au existat nişte neînţelegeri între producători din cauza faptului că a ieşit lung şi ei îl vroiau scurt. Există o variantă la vreo două ore, pe care am văzut-o, dar nu ştiu dacă s-a lansat oficial în Ungaria. Acolo tot rol de poliţist am interpretat, dar filmul nu e comedie, e mai sarcastic şi mai dur, e despre xenofobie şi lipsa de toleranţă.

„Eu am plecat, de fapt, dintr-un format de emisiune, nu dintr-un grup”

Vă lipsesc rolurile pe care le făceaţi la Divertis? A fost o etapă din viaţa mea. Când am plecat, le-am spus colegilor mei că vreau să schimb formatul şi să fac film artistic, muzică şi teatru. Exact asta am şi făcut: am intrat în două proiecte de teatru, mi-am continuat concertele şi aşteptam oferte de film. Dacă cineva ar fi bugetat înainte de acest serial aşa ceva cu Divertis, n-aş fi plecat în mod sigur.

V-aţi întoarce la Divertis dacă lucrurile s-ar schimba? Dacă ar fi un proiect de aşa natură, un film artistic, sau un spectacol prin ţară, aşa cum vroiam să fac eu cu Divertis, şi dacă nu s-ar lucra în regimul acesta, cu siguranţă m-aş întoarce. Oricum, am rămas în proiectul cu desene animate, vorbim des la telefon, ne mai întâlnim. Mi-am dorit să fac mai puţină televiziune şi, culmea, am intrat în acest proiect de televiziune, dar parcă e totuşi altfel.

Multă lume încă vă identifică cu Divertis… E normal, după atâţia ani. Uneori şi eu mă identific cu Divertis. Mi se mai întâmplă când trec prin centru să zic: „Uite, aici e sediul nostru”. Şi apoi zic, stai, că eu nu mai sunt aici. E foarte greu să te rupi aşa, că am petrecut 20 de ani alături de Divertis. Nu ştiu dacă am dormit mai mult în turneu, cu Divertis, sau acasă. E o parte foarte frumoasă din viaţa mea, pe care o păstrez în inimă cu bucurie şi cu un soi de mândrie pentru tot ce am făcut.

Cum aţi resimţit perioada de după Divertis? Au venit foarte multe solicitări. Eu mă aşteptam să fie mai puţine, ca să stau să mă odihnesc. A trebuit să refuz un proiect de teatru şi un rol într-un scurt metraj. Singurul lucru greu a fost că ne-am despărţit după 20 de ani. Eu am plecat, de fapt, dintr-un format de emisiune, nu dintr-un grup. Nu mai vroiam să lucrez în acest format care îmi lăsa numai weekend-urile libere. Şi am căzut din lac în puţ deocamdată, dar cred că e o perioadă în care tragem mai tare, după care o să mă apuc de alt proiect.

„Nu dau banului o importanţă nici mai mică, nici mai mare decât o are”

Aţi jucat şi în reclame. Ultima reclamă pentru cardul băncii Garanti Bank a fost controversat din cauza versurilor, considerate proaste. Aţi avut vreo contribuţie la ele? Din fericire, pot să spun că versurile nu le-am făcut eu. Versurile sunt foarte ciudate, iar cuvintele erau greu de pronunţat, pentru că trebuia să fie cât mai diferite lucrurile pe care poţi să le cumperi cu cardul. A fost foarte greu de interpretat., multe cuvinte. Eu am avut un contract cu ei de dinainte, se întindea pe parcursul unui an, am mai jucat şi în alte reclame.

Mulţi susţin că aţi făcut reclama asta numai pentru bani. Am făcut destul de rar reclame şi când le-am făcut, m-am străduit să fie de o anumită factură artistică. Nu neg faptul că de multe ori când am avut nevoie de bani ceva mai mulţi pentru o anumită investiţie am acceptat să fac câte un contract de reclamă. În general, am acceptat şi pentru că aceste firme m-au ajutat. Cei de la Garanti mi-au finanţat turneul de lansare al noului album în 12 cluburi din ţară. Eu îi înţeleg pe oameni că ei cred că n-am avut bani după ce am plecat de la Divertis, dar am avut proiecte şi concerte. Chitara Gibson pe care mi-am cumpărat-o costă 3.000 de euro. Chiar dacă eram la Divertis sau nu, eu chitara tot mi-o cumpăram. Nu dau banului o importanţă nici mai mică, nici mai mare decât o are. Mă ajută să-mi cumpăr anumite lucruri, care sa-mi folosească mai târziu. Nu mi-am propus să fac avere şi nici n-am pus niciodată banul pe primul plan în viaţă.

Vara trecută aţi fost moderatorul emisiunii Rock’Roll Club, la TVR 1. Aţi repeta experienţa? Mie nu prea îmi place să fiu moderator. Nu cred că aş mai face asta. Mi s-a mai propus de-a lungul anilor să moderez diverse emisiuni, dar nu ştiu, nu e plăcerea mea să moderez. Îmi place mult mai mult să fac filme, să cânt, să joc teatru pe scenă, să mă întâlnesc cu oamenii. Să cânt în cluburi îmi place foarte mult, pentru că mă întâlnesc cu spectatorii care pot să-mi spună în faţă ce le place sau cum am falsat. Publicul e super, pentru că spaţiul e mic, nu vine decât publicul care iubeşte genul.

În vacanţă ce veţi face? Soţia şi fetiţa sunt acum la mare. O să mergem după aceea la munte. Vine un prieten din SUA la noi, cu care sper să merg vreo trei zile în Deltă. Apoi mergem puţin la mama mea şi la sora mea, în Ardeal.

Carte de vizită

Ioan Gyuri Pascu s-a născut pe 31 august 1961 la Agnita. S-a alăturat grupului de umor Divertis în 1987 şi l-a părăsit în vara anului trecut, dorind să joace în filme. S-a lansat în cariera muzicală în1982 şi de atunci a abordat diverse stiluri muzicale, printre care: pop, rock, blues şi reggae. A cântat împreună cu grupurile The Blue Workers şi Pacific, iar în toamna anului trecut a lansat cu trupa sa albumul „La jumătatea vieţii”. A jucat în mai multe sitcom-uri de televiziune, printre care „Eu, tu şi tăticu’” sau „Felix şi Otilia” şi s-a implicat în câteva proiecte de teatru, printre care „O noapte furtunoasă” şi „Vicontele”.

Serialul „Vine poliţia” va avea două sezoane a câte 13 episoade şi va debuta la Pro TV la 22 septembrie, urmând să se difuzeze câte un episod pe săptămână. Din distribuţie fac parte actori precum Gheorghe Ifrim, Mircea Silaghi, Horaţiu Mălăiele, Adriana Şchiopu sau Aylin.

  (17:25)