Vicepreşedintele PDL este convins că alegerile parlamentare din toamnă vor fi câştigate de partidul său, în faţa PSD şi PNL.

EVZ: Sunteţi un adept convins al unificării dreptei. De ce nu a reuşit, până acum, să se impună în forma sa completă? Valeriu Stoica: Din ’90 şi până astăzi, dreapta a fost divizată. De ce? Mai întâi, pentru că, în ’90, au fost reînfiinţate partidele istorice. Practic, s-a reînfiinţat tot spectrul politic interbelic, dar nu s-a observat că partea stângă a scenei politice româneşti era deja ocupată de către partidul fost comunist. Aşadar, PNL şi PNŢCD erau obligate să fie în partea dreaptă a scenei politice. Între timp, Partidul Democrat, tot împins de PSD, a ajuns la centru şi la centrudreapta. Abia anul trecut, în decembrie, am reuşit să facem o primă unificare a dreptei, între PLD şi PD. PNL a refuzat practic această unificare. În ce a constat particularitatea traseului nostru politic, din ’90 şi până acum? Particularitatea a constat în faptul că noi am reinventat partidele istorice. Nici o altă ţară fost comunistă nu a reinventat partidele istorice. Această experienţă ne-a costat, după cum vedeţi, aproape 19 ani. Eu nu spun că a fost rău că am reinventat partidele istorice, dar în loc să fie o competiţie între toate aceste partide adunate într-o mare formaţiune, cu stânga, a fost o competiţie între ele. Asta a făcut ca stânga să mărşăluiască, aproape nestingherită, timp de 19 ani. Cum va influenţa viitorul românilor, concret, aceestă reaşezare a forţelor politice? Influenţa va fi benefică. Un sistem politic echilibrat constituie garanţia democraţiei. Alternanţa la putere se va face între partide care au continuitate şi stabilitate. Se va crea un mediu politic predictibil. Alegătorul va şti care este comportamentul dreptei, care este comportamentul stângii. Programele vor avea o altă consistenţă şi, în timp, se va crea o diferenţă mai netă între ceea ce înseamnă stânga şi ceea ce înseamnă dreapta. Alegătorul nu va mai fi confuzat, aşa cum s-a întâmplat, din păcate, până acum. Confuzie a existat şi între PNL şi PDL... PNL a parcurs o evoluţie de la dreapta la centru şi la centru-stânga în aceşti ultimi ani. Trebuie spus că PNL a avut şansa să devină marele partid de dreapta, dar a refuzat această şansă. A refuzat-o în două feluri. Mai întâi, pe plan intern, de un an şi jumătate, a intrat într-o îmbrăţişare foarte strânsă cu PSD, a fost obligat la anumite măsuri de stânga, pe care PSD le-a dorit. Prin asta, comportamentul politic PNL s-a apropiat de centru şi de centru-stânga. În al doilea rând, pe plan internaţional, PNL a preferat să rămână asociat în Partidul Liberal European, care este un partid de centru-stânga. Lucrurile s-au aşezat: PDL este un parid de dreapta, centrudreapta, PNL este un partid de stânga sau de centru-stânga, iar PSD este un partid de stânga. Nu mai vorbim de UDMR, care este un partid etnic şi nu are culoare doctrinară. Consideraţi că vă reprezintă etichetele de „strateg“ sau „eminenţă cenuşie“ a PDL? Niciodată nu am fost preocupat de etichete. Sunt mult mai preocupat de ceea ce fac. În momentul de faţă, am două proiecte politice importante. Primul este consolidarea doctrinară şi instituţională a PDL. Al doilea este cel de reformă instituţională, care presupune, în primul rând, revizuirea Constituţiei. Este un proiect foare ambiţios. Este nevoie de un acord între principalele partide politice, pentru a revizui Constituţia. Cum veţi reuşi să vă aşezaţi la aceeaşi masă rotundă cu celelalte partide politice? Este o întrebare grea, dacă ne raportăm la actualul context politic. Aşadar, este greu de crezut că până la alegerile parlamentare va putea avea loc un dialog pe această temă între partide. Ele sunt deja angajate în pregătirea campaniei pentru parlamentare. Va fi o mare bătălie în toamnă. Nu în momentele de confruntare se poate face dialogul, ci în funcţie de structura parlamentului, în funcţie de aritmetica electorală, în funcţie de modul în care alegătorii vor reuşi să descifreze tainele acestui aşa-zis vot uninominal.

În ce sens „aşa-zis vot uninominal“? De ce aşa-zis vot uninominal? Acest vot uninominal este, din păcate, un experiment care nu va crea o impresie foarte bună despre ideea de vot uninominal. Populaţia va vedea cu mirare că, într-un colegiu uninominal, pe primul loc a ieşit un anumit candidat, dar că merge în parlament candidatul de pe locul doi sau trei. Acest sistem va crea o deziluzie. Ce partide politice veţi accepta la masa alianţelor? PDL este pregătit să câştige următoarele alegeri parlamentare. Acesta este obiectivul pe care ni l-am fixat! Nu vorbim, în niciun caz, de vreo alianţă preelectorală. Cât priveşte situaţia postelectorală, ea nu poate fi anticipată, pentru că nu ştim ce va ieşi din urne. Dacă noi vom câştiga alegerile parlamentare cu 40%, prin redistribuire, vom ajunge la 45%, ceea ce înseamnă că putem guverna cu un partid cum este UDMR. Nu avem nevoie de un sprijin mai larg. Dacă vom obţine un rezultat mai slab, atunci se va pune problema unei alte colaborări. Eu nu văd o altă colaborare decât cu liberalii. Când spuneţi liberali, la cine vă referiţi, mai exact? Când spun liberali, evit să spun PNL. Ceea ce ştim sigur astăzi este că PNL va fi al treilea partid. Eu pot să vă spun că PDL va fi primul, PSD al doilea şi PNL al treilea. Ca urmare, este exclus ca PNL să mai aibă funcţia de prim-ministru. Va mai vrea domnul Tăriceanu să fie simplu ministru, într-un guvern, după ce a fost prim-ministru? Răspunsul logic este că nu va mai dori. Oriunde va mai participa PNL la guvernare, nu va mai avea prim-ministru.   Principala piedică a unei colaborări PDL-PNL nu va mai exista, pentru că, oricum, actualul preşedinte al PNL nu va mai vrea el să fie în acel guvern, într-o poziţie secundă. Cu acest mandat de prim-ministru, cariera ministerială a domnului Tăriceanu se termină. Eu îndrăznesc să spun chiar mai mult decât atât. Terminându- se cariera de prim-ministru şi de ministru, în general, nici în partid nu va mai putea rezista. Este un lucru firesc. Sunteţi curios să aflaţi unde se află mapa dumneavoastră profesională? Nu sunt curios. E posibil ca, în momentul în care eu am plecat din justiţie, mapa mea să fi fost păstrată, pentru că eu n-am plecat în ’89, ci am ieşit mai devreme din sistemul justiţiei şi am devenit profesor la Facultatea de Drept. Probabil că la serviciul acesta de cadre nu mă pricep, se ţin cât eşti în sistem, după care nu se mai ţin. Probabil că aceasta este explicaţia pentru care nu se mai găseşte această mapă. Există voci care spun că aceste mape pot fi instrumente de şantaj. Cum comentaţi?  N-au ce să folosească. În mapa mea profesională nu poate să scrie decât că am fost şef de promoţie, că am fost unul dintre cei mai buni judecători din acea perioadă, că am obţinut unul dintre primele locuri la concursul de definitivat, că în perioada aceea aveam publicate studii de specialitate, cum nu aveau mulţi jurişti din România

CV

Politician, avocat şi profesor de drept civil

> Valeriu Stoica (n. - 1 octombrie 1953, Bucureşti) este politician, avocat şi profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti.

> În 1990, devine membru al Partidului Naţional Liberal (PNL), fiind apoi vicepreşedinte, în perioada 1997-2001, şi preşedinte, între 17 februarie 2001-24 august 2002.

> A fost ministrul justiţiei în guvernele conduse de: Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu.

> În 2006, părăseşte PNL şi devine membru al Partidului Liberal Democrat.

> Valeriu Stoica este partener fondator al Societăţii Civile de Avocaţi Stoica & Asociaţii, autor şi coautor al unor lucrări juridice din domeniile dreptului civil, al dreptului comercial sau al drepturilor omului.

ANALIZĂ „Activitatea de căpitan l-a făcut pe preşedinte să fie mai singuratic“ EVZ: În 2009, pe cine vedeţi preşedintele României? Valeriu Stoica: Nu văd alt preşedinte în afară de Traian Băsescu. Mă uit pe scena politică şi, dacă mă întrebaţi ca şi cetăţen, mă uit în dreapta, mă uit în stânga, mă uit în faţă, în spate şi nu văd alt candidat mai serios decât Traian Băsescu. N-am altă opţiune. De ce? Pentru curaj, luciditate şi puterea de a identifica temele determinante pentru români, în momentul de faţă. Orice om are slăbiciuni. Poate că activitatea lui îndelungată de căpitan de cursă lungă l-a făcut să fie mai singuratic, şi asta poate să genereze percepţia - care nu cred că este corectă - că nu este un om de echipă. Cum comentaţi faptul că Ion Iliescu nu mai candidează la alegerile din toamnă? Nu sunt surprins, nu îmi pare rău şi nu mă bucur. Sunt indiferent. M-aş fi bucurat în ’90 dacă domnul Iliescu n-ar fi acceptat nicio funcţie politică. Din păcate, nu s-a întâmplat aşa. Cum credeţi că a afectat domnul Iliescu traseul României? Foarte rău, pentru că, în ’90, România trebuia să aibă câteva opţiuni ferme şi, în loc să le aibă, a ezitat şi a întârziat foarte mult prima opţiune în favoarea proprietăţii private. Al doilea efect negativ a fost cel legat de opţiunea externă a României. În ’91, încă mai credea că se poate menţine Tratatul de la Varşovia. Târziu a înţeles că e pierdută cauza comunismului! În ’90, când a venit prima dată în faţa noastră, după Revoluţie, a spus: „Ceauşescu a întinat cauza socialismului şi a comunismului!“. Trebuie spus că Ion Iliescu este un om cinstit. Nu poate fi acuzat de corupţie. Chiar sărac nu este, pentru că are nişte resurse. Numai că, atâta timp cât el a condus România, la adăpostul lui s-a dezvoltat marele sistem de corupţie care a căpuşat România. Nu spun că el l-a creat, dar l-a tolerat, ceea ce îi este imputabil.

"Cu acest mandat de prim-ministru, cariera ministerială a domnului Tăriceanu se termină."