Mircea Marian: "Dan Voiculescu recunoaşte, implicit, că a turnat."
Potrivit declaraţiilor pe care le-a dat în Colegiul CNSAS, era obligat şi el „să câştige o pâine“. Pentru această pâine albă, Voiculescu le transmitea celor de la Securitate dacă un anume cetăţean străin era „preocupat“ de „atragerea spirituală“ a cetăţenilor români sau de „defăimarea politicii noastre“. „Politica noastră“ însemna, bineînţeles, politica regimului Ceauşescu. Dar, spune Voiculescu, nici pe acel cetăţean străin „nu îl turnam în sensul de a-i face vreun rău“. Drept exemplu, fostul lider PC le-a prezentat-o celor de la CNSAS pe verişoara Paraschiva, pe care o turnase, dar nu suferise.
Prima reacţie la scuzele imbecile şi puerile ale fostului lider conservator a fost să râd. Individul pare a fi un caraghios. Nici măcar nu ştie să mintă frumos, aşa cum te-ai aştepta de la unul care face politică încă din anii ’70. Colegii săi turnători îl descriu, în notele lor către Securitate, ca fiind „peltic, atât fizic, cât şi psihic“.
Dar zâmbetul îţi îngheaţă atunci când realizezi că acesta este unul dintre cei mai bogaţi şi puternici oameni din România. Posturile sale de televiziune funcţionează ca nişte adevărate tribunale inchizitoriale care stabilesc cine sunt politicienii dezirabili şi cine sunt cei care trebuie eliminaţi din viaţa publică. Angajaţi ai lui Voiculescu au deţinut poziţii importante în două guvernări. În acest timp, una dintre firmele sale cumpăra curent ieftin de la stat şi apoi îl revindea scump la o altă companie publică. Acordul încheiat cu PSD le-ar putea permite conservatorilor să se întoarcă, din 2009, la cufărul cu bani publici.
Dan Voiculescu a fost şi cel care a reuşit desfiinţarea CNSAS. Este adevărat, nu singur, ci cu ajutorul unor judecători de la Curtea Constituţională, care se temeau că trecutul lor ceauşist ar putea deveni public. CNSAS a fost reînfiinţat, dar mai toată lumea se aşteaptă la o nouă contestare, pe care Curtea Constituţională să o accepte din nou.
Acest portret al lui Felix, un turnător de bine ajuns, după decembrie ’89, om de afaceri şi politician, se poate suprapune peste imaginea a nenumărate figuri publice. Un număr necunoscut de dosare ale fostei Securităţi - la un moment dat se scria că ar fi aproape 200.000 - se află încă în custodia serviciilor secrete. Dacă luăm în calcul faptul că numărul aleşilor - de la consilieri locali la primari şi parlamentari - ar fi de aproximativ 50.000, putem bănui că, de fapt, în pofida tuturor promisiunilor, suntem încă departe de deconspirarea fostei Securităţi. Lumea politică, presa şi zona afacerilor sunt, probabil, pline de foşti prozatori care şi-au câştigat o pâine la fel ca şi Felix. Spre deosebire de Dan Voiculescu, ale cărui legături cu Securitatea au fost, cel puţin parţial, dezvăluite, aceşti oameni sunt şantajabili şi supuşi influenţei celor în faţa cărora au turnat. Câtă vreme nu vom şti trecutul celor care ne conduc - inclusiv al celor care nu-şi găsesc fostul dosar de Securitate - rămânem cu suspiciunea că Securitatea (fostă?) este încă omniprezentă şi omnipotentă în România.