În ultimul timp au apărut tot mai mult informaţii conform cărora 21 decembrie 2012 va fi Ziua Apocalipsei. Pură speculaţie sau adevăr, ideea a făcut înconjurul lumii şi a stârnit numeroase controverse. Astfel, s-au impus dovezi clare care să vină în sprijinul informaţiei. Potrivit datelor furnizate de caledarul indienilor Maya, dar şi din comunicări precise provenite din partea Pentagonului, Apocalipsa are o nouă dată fixă: 21 decembrie 2012. Din punct de vedere ştiintific, lucrurile sunt simple: spre sfârşitul anului 2012, polaritatea actuală a Pământului urmează să se schimbe.

Ştiinţific, Apocalipsa vine cu foc şi gheaţă Procesul de mutare al polilor a fost deja pus în evidenţă de sateliţii de observaţie meteo. Consecinţele constau în încălzirea regiunii arctice prin creşterea temperaturii medii anuale cu cinci grade faţă de media generală a secolului trecut (UPI, febr. 2006). Urmarea directă este topirea glaciară şi creşterea nivelului Oceanului planetar.

În Australia, cercetătorii au constatat o creştere cu 19,5 cm între 1870 şi 2004, până la sfârşitul secolului XXI creşterea atingând 30 de cm. Cifra nu pare alarmant de mare, însă, dacă se ţine cont de faptul că nu este nevoie de o creştere cu un metru a Oceanului planetar pentru ca Lumea să fie inundată, observăm că problema este cât se poate de serioasă.

În sprijinul teoriilor Pentagonului se află şi binecunoscuta Rezonanţă Schuman - sau pulsul Terrei . Aceasta a avut, până în 1980 o valoare constantă de 7,83 de cicli pe secundă, după care a început să crească în mod constant.  Paradoxal, acest fapt duce la schimbarea calităţii timpului, ziua nemaiavând 24 de ore, ci 16.

Nu e un sfârşit real al Lumii, ci sunt schimbări calitative mai greu de imaginat chiar şi astăzi. Tocmai acest fenomen este descris de vechii mayaşi în "Popol Vuh", astronomii lor localizând cu precizie trecerea "de la a cincea Lume la cea de-a şasea", în 21 decembrie 2012.

Interesant este faptul că, o data cu creşterea Rezonanţei Schumann, creşte şi nivelul vibraţional al oricărei fiinţe vii de pe Pământ.

Consecinţele directe derivă din schimbări fundamentale de comportament. Mai ales tinerii nu vor mai accepta vechile instituţii, care vor dispărea cu timpul. Tehnologia, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, va dispărea la rândul ei.

Bazându-se pe o combinaţie între divinaţii si calcule matematice, indienii Maya au aflat, încă de acum 4.000 de ani, că pe 21 decembrie 2012 va începe alinierea soarelui nostru cu Ecuatorul Galactic si cu stelele din centrul Căii Lactee. Astronomii moderni au confirmat că, la data solstiţiului de iarnă, în 21 decembrie 2012, soarele se va afla în aliniament galactic, pe aceeaşi linie cu Ecuatorul Galactic (linia care împarte în două Calea Lactee, divizând-o în două emisfere centrul galactic este la 27 grade Săgetător), calendarul Maya terminându-se la această dată.

Teorii străvechi despre Apocalipsă

“Popol Vuh” , textul sacru al mezoamericanilor, prevede în viitorul imediat un eveniment cosmic cataclismic, ce va marca finalul civilizaţiei cunoscute şi naşterea uneia noi. Aceştia  credeau că timpul “curge” în cicluri care se repetă periodic, la finele fiecăruia începand unul nou.  Calendarul Lung maya, care se va încheia la 21 decembrie 2012, este întemeiat pe acest principiu al ciclicităţii.

Alinierea culminează, conform calculelor mayaşe - confirmate de savanţii moderni - în ziua solstiţiului de iarnă, 4 Ahau 3 Kankin (13.0.0.0.0 sau 21 decembrie 2012, în calendarul nostru). La această dată, lumina şi umbra îl vor proiecta pe “Şarpele cu pene” coborând pe treptele piramidei Chichén Itzá, care la baza au un cap mare de şarpe sculptat în piatră. Acest fenomen se petrece de două ori în fiecare an, însă la solstiţiul de iarnă al lui 2012, ceva special se va întampla. La apus, umbra marginii de N-V a piramidei va proiecta un tipar de lumină care îmbrăţişează şi iluminează capul de şarpe sculptat de la baza scărilor. 

Într-o perioadă de 32 de minute, şarpele, alcătuit din această alternanţă de lumină şi umbră, va coborî pe pământ, pe măsură ce soarele părăseşte fiecare treaptă, mergând din vârf până la bază. Pe lângă aceasta, pe 21 decembrie 2012 în jurul orelor 11:11, coada şarpelui proiectată din vârful piramidei va ţinti exact înspre constelaţia Pleiadelor, într-o aliniere asemănătoare celei pe care o au piramida lui Quetzalcoatl din Teotihuacán sau piramidele egiptene de la Gizeh.

La rândul lor, savanţii sunt de acord cu teoriile mayaşe, confirmându-le. La data solstiţiului de iarnă 2012, soarele se va afla în “aliniamentul galactic”, adică va fi pe aceeaşi linie cu Ecuatorul Galactic.

Alinierea exactă între centrul soarelui, asa cum este văzut de pe pământ, şi Ecuatorul Galactic, a avut loc în 1998 (dupa Jean Meeus în Mathematical Astronomy Morsels, 1997). La un calcul simplu, adunând 1998 cu +/- 18 (jumatatea lui 36), rezultă că soarele este aliniat cu Ecuatorul Galactic la fiecare solstiţiu de iarnă între 1980 şi 2016.

Dacă asemenea aliniamente au mai apărut în anii 3000 I. C. şi 1500 I. C., deosebirea este că, de această dată, la 21 decembrie 2012, centrul soarelui nu doar că se va afla pe aceeaşi linie cu Ecuatorul Galactic, dar el se va suprapune chiar peste Centrul galaxiei.               Religia ne învaţă să fim răbdători         

Creştiinii se află într-o stare de alertă continuă în aşteptarea Apocalipsei, care coincide cu a doua venire a lui Hristos. Ideea de a încerca prezicerea unei date exacte a sfârşitului lumii contrazice Sfânta Scriptură. "Iar ziua Domnului va veni ca un fur", ne spune Apostolul Petru în a sa a 2-a Epistola Sobornicească (3:10), iar din Evanghelia după Matei aflăm că "de ziua şi de ceasul acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl." (24:36).

Citiţi şi

Omenirea mai are 100 de luni să se salveze

(18:10)

Sursa: Softpedia