Masivul Retezat e o minune în sine. Înseamnă natură sălbatică, bolovănişuri abrupte, creste semeţe, plante şi animale rare. Dar perla coroanei o reprezintă lacurile glaciare. La acest capitol, masivul Retezat are numeroase superlative: cel mai întins lac glaciar (Bucura - 8,9 hectare), cel mai adânc (Zănoaga - 29 de metri), lacul aflat la cea mai mare altitudine (Tău Agăţat - 2.250 de metri).

În Retezat, considerat de mulţi drept cel mai frumos masiv muntos din România, aproape că nu există traseu care să nu-ţi dezvăluie şi un lac glaciar. Un tur al lacurilor glaciare din masiv este imposibil de făcut într-o singură zi. Îţi trebuie cel puţin 3-4 zile ca să le vezi aproape pe toate, cu rucsacul în spate.

Să le vezi însă pe câteva dintre cele mai frumoase, Bucura, Lia, Ana, Viorica, Florica, Tăul Porţii, Tăul Agăţat, Tăul Negru, Tăul Spurcat şi Zănoaga, ţi-ar ajunge o zi, dacă eşti bine pregătit fizic şi nu te afli la primul traseu montan dificil. Turiştii se cunosc după ghete

La intrarea în Parcul Naţional Retezat, dinspre Haţeg via Gura Apei, nu treci de barieră până nu plăteşti 3 lei de persoană. Dacă nu ai deja o hartă a Masivului, eşti atenţionat că ar fi bine să cumperi una. Costă 25 de lei şi e chiar utilă. Pe ea sunt marcate toate refugiile Salvamont, locurile de campare şi traseele, cu tot cu gradele lor de dificultate.

De la barieră până la Poiana Pelegii mergi cu maşina mai bine de un ceas. În Poiana Pelegii (1.630 m altitudine), vin şi pleacă grupuri de turişti, majoritatea străini. Salvamontiştii îi cunosc mai ales după ghete. Cehii şi nemţii sunt uşor de recunoscut. La fel, ungurii, mereu bine echipaţi. Mulţi români urcă spre Lacul Bucura încălţaţi cu tenişi, adidaşi sau chiar cu şlapi.   Drumul până la Bucura durează în jur de trei ore. După un urcuş de vreo oră şi jumătate, ieşi în golul alpin. De aici începe să ţi se arate masivul în toată splendoarea lui: în stânga „un picior“ al Judelui, în dreapta un altul, al Pelegii. După două ore şi jumătate îţi apar lacul Lia în stânga, apoi Ana şi, după un urcuş scurt, îl vezi pe cel mai mare, Bucura, care se întinde pe aproape 9 hectare.

SĂLBĂTICIE. Căldarea şi lacul Lia, străjuite de creste semeţe Cel mai bine, lacurile din zona Bucura se văd de sus, de pe Poarta Bucurei, aproape de culmea Judelui. Treci pe malul sudic al lacului Bucura, apoi te pui pe urcat spre Vest, pe cărarea care se pierde în bolovanii de granit. După ce ai văzut deja Lia, Ana şi Bucura, mai urci 15 minute şi vezi cum apa din Florica se varsă-n Viorica. Trei marmote

Un şir de flori galbene de lângă Florica îţi dau un bun motiv să mai faci o oprire din urcuşul greu. Încă 30 de minute de urcuş pieptiş, din bolovan în bolovan, şi ajungi la Tăul Agăţat. E iulie, dar micul lac abia acum începe să se dezgheţe şi să se „alimenteze“ şi el din stratul de zăpadă, gros de aproape trei metri, care-l înconjoară încă. După încă 10 minute de luptă cu panta abruptă, în dreapta apare şi Tăul Porţii (numit aşa pentru că este agăţat undeva sub Poarta Bucurei).

Încă 10 minute, un alt strat gros de zăpadă şi un alt popas. De data asta vezi un grup de trei marmote care se grăbesc să se ascundă. Două rămân la baza unei stânci. O a treia îşi caută grăbită un alt ascunziş, sărind repede de pe un bolovan pe altul.

La un ceas şi jumătate după ce-ai plecat din refugiul Salvamont de la lacul Bucura, ajungi pe Poarta Bucurei. De aici se văd toate lacurile din căldare. Par ca nişte lacrimi gigantice ale Retezatului nemulţumit că vara-l dezbracă de şuba lui groasă şi albă. Dacă nu eşti mai mult decât impresionat de privelişte, răsuflarea-ţi este tăiată de vântul puternic ce te-a cam menajat câtă vreme ai fost pe urcuş.   Spre Zănoaga Din Poarta Bucurei, după ce-ai admirat Retezatul, Judele, Peleaga, Custura Retezatul Mic, Godeanu, mai faci câţiva paşi şi, dacă e senin, poţi vedea, la sud-vest, dealurile galbene aflate tocmai în Serbia. Din acelaşi punct, la 300 de metri mai jos, înconjurat de bolovani, e Tăul Spurcat. În dreapta, Tăul Negru. Mai mergi încă o oră şi îţi apare în faţă un disc de apă mare: Lacul Zănoaga.   Coborârea spre lac îţi ia 40 de minute şi demonstrează că n-a fost nebun cel care ţi-a spus că, la munte, e mai greu să cobori decât să urci, mai ales dacă bocancii nu-ţi sunt bine fixaţi pe picior. La Zănoaga, vântul bate aproape la fel de tare ca la Bucura. Apa din lac e la fel de limpede şi de rece. Malul nordic al lacului este săpat direct în munte. Două grupări stâncoase de pe mal îţi par ca nişte guri de mină. Aici sunt mai puţine corturi, pentru că zona e mai greu accesibilă. Doi salvamontişti îşi fac de lucru cu reparatul acoperiş ului smuls în întregime de o vijelie, în iarnă.   De la Zănoaga, cel mai uşor traseu de ieşire din masiv este şi cel mai lung: spre Gura Zlata. Ca să ieşi din căldare, muntele-ţi mai testează o dată voinţa. Încă un urcuş de 30 de minute, cel mai abrupt, răsplătit cu încă o privelişte de neuitat: discul de apă cocoţat la 2.000 de metri. De aici, mai mergi o oră şi jumătate „pe drept“, după care începi să cobori.

Pe măsură de altitudinile scad, apar jneapănul, apoi pădurea deasă de brad, urmată de pădurea de foioase de pe Valea Gemenelor care dă în Valea Râului Mare, apoi drumul, maşinile, gălăgia şi, nu peste mult timp, oraşul. După un traseu de nouă ore şi jumătate, făcut pe un vânt puternic, cât ai fi de obosit tot îţi vine să spui: „Vreau înapoi la Bucura“.

INEDIT. Flori de rhododendron lângă lacul Bucura

INTRĂ AICI PENTRU A VOTA

LEGENDA

Degetele căpcăunului

Munţii Retezat şi lacurile lor au numeroase legende. Una dintre ele le place în mod deosebit păstorilor care urcă aici cu oile sau cu vitele. Ei spun că lacurile au apărut în urma unei lupte ca-n poveşti. Conform legendei, în timpuri străvechi, munţii erau stăpâniţi de un căpcăun care, periodic, dădea năvală prin gospodăriile oamenilor din Ţara Haţegului pentru a le fura recoltele şi vitele. Mulţi feciori şi-au pierdut viaţa încercând să-l oprească, rămânând astfel multe familii îndurerate. Într-o zi însă, un voinic a reuşit să-l răpună pe căpcă un. Ca să fie sigur că acesta nu supravieţuieşte, i-a tăiat capul. În acel moment, căpcăunul s-a prefăcut într-o piatră mare „fără cap“ (Retezatul), iar mâna stângă i-a căzut printre munţi şi s-a prefăcut în apă. Podul palmei sale s-a transformat în lacul Bucura, iar degetele în lacurile Slăvei, Lia, Ana, Viorica şi Zănoaga.

PLEDOARIE

„Nu-mi vine să cred cât sunt de frumoase“

Hunedoreanul Avel Ritişan („Pif“- cum îi spun cunoscuţii) este unul dintre cei mai respectaţi şi mai experimentaţi oameni de munte din România. A făcut parte din prima expediţie românească în Himalaya, cu mai bine de 20 de ani în urmă. Ştie Retezatul ca pe propriul buzunar. „Am văzut prima oară lacurile glaciare din Căldarea dintre Peleaga şi Judele în 1954. Veneam dinspre Zănoaga. În momentul în care am ajuns în Poarta Bucurei şi lacurile mi-au apărut în faţă am rămas blocat. Vedeam şase lacuri glaciare dintr-o singură privire. Nu-mi venea să cred cât sunt de frumoase! E drept că asemenea lacuri mai sunt în ţară, însă nu aşa de mari, de multe şi de concentrate pe arii relativ mici, can Retezat. Pe lângă faptul că nu e un şir de munţi precum Făgăraşul, ci un adevărat masiv muntos, Retezatul mai are şi această concentraţie de lacuri“, spune „Pif“. El explică şi de ce masivul Retezat este atât de căutat de turiştii străini: „În Retezat sunt foarte multe trasee marcate şi majoritatea includ obiective importante, vârfuri, văi sau lacuri. Ai o mai mare libertate de mişcare decât în Cehia, de exemplu, în condiţii de siguranţă dacă respecţi regulile elementare: să fii bine echipat pentru munte, să urmezi traseele şi să asculţi sfaturile salvamontiştilor“, spune el.

VOX POPULI „Cel mai grozav loc din lume“

Ester Kalin, 21 de ani, studentă (Braşov). „Pentru mine, Retezatul este cel mai grozav loc din lume. Într-o singură zi am văzut capre negre, marmote şi flori... nu mai spun câte flori. Cât despre lacuri, sunt de o frumuseţe de nedescris“.

Carol Telbis, 22 de ani, student (Sânnicolaul Mare). „Sunt la a treia excursie făcută-n Retezat, iar lacurile glaciare sunt cu adevărat nişte minunăţii ale naturii, după cum se formează, cum sunt amplasate şi la ce altitudini se află“.

Andreea Caragiu, 23 de ani (Timişoara). „E atâta linişte şi prospeţime! Iar când te bucuri de linişte, prospeţime şi curăţenie pe malul lacului Zănoaga, de exemplu, te simţi cu adevărat într-o altă lume, foarte diferită de cea obişnuită şi stresantă de la oraş“.

DATE TEHNICE

Bucura, cel mai întins lac glaciar

LOCALIZARE. Majoritatea lacurilor glaciare se află în porţiunea centrală a Parcului Naţional Retezat.   DIMENSIUNI. Parcul Naţional Retezat se întinde pe o suprafaţă totală de 38.138 de hectare. Este cel mai vechi parc natural din România (1935) şi unul dintre cele mai vestite din Europa.

SUPERLATIVE > Bucura - cel mai întins lac glaciar (8,9 hectare) > Zănoaga - cel mai adânc (29 de metri) > Tău Agăţat - lacul aflat la cea mai mare altitudine (2.250 de metri)

ATRACŢII > Lacul Bucura şi celelalte lacuri din Căldarea Bucurei (Tăul Agăţat, Tăul Porţii, Florica, Viorica, Ana şi Lia), Lacul Zănoaga, Tăul Spurcat, Tăul Negru. > Vârful Peleaga (2.509 m) - cel mai înalt vârf din masiv; vârful Retezat (2. 482 m) - cel mai vestit > plante rare (rhododendron sălbatic), animale rare (capre negre, marmote, vulturi)

SEMNAL GSM. Semnal slab pe Şaua Bucurei (Orange şi Vodafone) şi pe versanţii sudici.

CAZARE > Campare - permisă doar în Poiana Pelegii şi lângă lacurile Bucura şi Zănoaga > Refugii Salvamont - Bucura, Poiana Pelegii, Zănoaga. Pot oferi între 15 şi 20 de locuri de dormit în caz de vreme rea, prioritate având copiii şi femeile. > Cabane - Genţiana (fără masă), Pietrele.

INTRĂ AICI PENTRU A VOTA Despre campanie...