Scriitorul Péter Esterházy zugrăveşte în cartea „Harmonia Caelestis“, de peste 800 de pagini, istoria familiei sale de viţă nobilă, împletită cu fapte sociale dramatice din Ungaria.

Péter Esterházy, în vârstă de 58 de ani, născut la Budapesta, într-una dintre cele mai vechi şi mai renumite familii aristocratice maghiare, este la ora actuală cel mai cunoscut şi apreciat scriitor ungur pe plan internaţional.   Supranumit şi „copilul-minune al literaturii maghiare“, scriitorul a fost de curând prezent în România, şi-a lansat la Bookfest „Harmonia Caelestis“, o „biblie“ de 800 de pagini, apărută la Curtea Veche, fiind prezent după aceea şi la Neptun, la Festivalul Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură“. „În timpul comunismului, am citit mult mai mult şi am făcut mult mai mult amor, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem acolo. În perioada comunistă, cititorul citea din alte motive decât astăzi“, a spus scriitorul la Neptun. Esterházy a glumit: „Din cei 4 copii ai mei, 2,3% sunt cititori“, şi şi-a exprimat, apoi, într-un ton grav, îngrijorarea faţă de posibila dispariţie, odată cu ultimii supravieţuitori, a importantei teme a Holocaustului.   În decembrie 2007, Institutul Cultural Român din Budapesta i-a decernat Premiul de Excelenţă, în valoare de 10.000 de euro.   „Am luat numeroase premii internaţionale din Vest, dar e primul care vine din Est“, a spus Esterházy la Budapesta.

„Istoria ţărilor noastre nu este una a respectului reciproc, dar putem crea o altă istorie, în care ideea de respect să aibă greutate“, a subliniat atunci scriitorul.   „Un strop de pornografie maghiară“

Printre cărţile sale cele mai cunoscute se numără: „Verbele auxiliare ale inimii“ (Curtea Veche), „O femeie“ („Cartea de pe noptieră“, Humanitas), „Nicio artă“, „Cartea lui Hrabal“, „Privirea contesei Hahn-Hahn“.

Proza lui Péter Esterházy este „cea mai reuşită manifestare a postmodernismului est-european“, a apreciat American Book Review, catalogându-l pe scriitor drept una dintre vocile şi conştiinţele literare definitorii pentru problematica spaţiului central şi est-european contemporan.   Analist al problemelor europene actuale, scriitorul denunţă tarele devastatoare ale comunismului, în cărţi cu titluri incitante, precum „Un strop de pornografie maghiară“ (Humanitas Fiction).

Mama şi tata, două cărţi-ferpare

Despre „Verbele auxiliare ale inimii“, Ruxandra Cesereanu consideră că „este un text conceput ca un ferpar fărâmiţat, scris la moartea mamei.

Este un autoportret exagerat cinic pentru acest scriitor abisal, de fapt, în priceperea morţii şi a urmărilor devastatoare în suflet, minte şi inimă, pe care le produce aceasta“.   În schimb, în „Harmonia Caelestis“, carte ferpar a celuilalt părinte, figura centrală este tatăl, despre care fiul află că a fost colaborator ale Securităţii.   „Un Tată multiplicat însă în mii de ipostaze, căci nu doar tatăl autorului este evocat aici, ci toţi bărbaţii vechii familii aristocratice maghiare al cărei descendent este Péter Esterházy“, subliniază criticul Carmen Muşat.

CRONOLOGIA INIMII Incursiune dintr-un secol în altul

Volumul de 808 pagini, apărut în Colecţia Byblos, coordonată de Livia Szász, la Curtea Veche, este structurat în două părţi: „Cartea întâi - Propoziţii numerotate din viaţa familiei Esterházy“ şi „Cartea a doua - Confesiunile unei familii Esterházy“.

„În «Harmonia Caelestis», Péter Esterházy se mişcă fără probleme, cu maximă degajare, printre figurile reale şi imaginare, aleargă dintr-o ţară în alta, dintr-o regiune în alta, dintr-un secol în altul - deconstruieşte şi reconstruieş te totul, inclusiv cadrul cronologiei, apoi aduce totul şi îl înghesuie într-un sac fără fund“, afirmă traducătoarea Anamaria Pop. „Istoria familiei se contopeş te cu istoria naţiunii ungare, până şi în valenţele ei psihologice. În faţa fiului întotdeauna merge un tată, la fel cum în faţa cetăţeanului este prezent statul. Este absolut indiferent câţi copii şi nepoţi o să aibă fiul, o parte din el rămâne fiu pentru totdeauna“, explică traducătoarea. De la matematică la literatură Esterházy a urmat iniţial studii de matematică la universitatea din oraşul natal şi a lucrat ca matematician între 1974 şi 1978. A debutat în 1978, în gazete literare, iar din 1978 s-a dedicat în întregime scrisului. Este autorul unei opere vaste, ce cuprinde romane, nuvele, piese de teatru, eseuri, studii, publicistică, traduse în douăzeci şi cinci de limbi şi încununate cu numeroase distincţii naţionale (printre care prestigiosul Premiu Kossuth, în 1996) şi internaţionale (Herder, în 2002, Grinzane Cavour, în 2004, Premiul Păcii al Uniunii Editorilor şi Librarilor din Germania, în 2004, Premiul de Excelenţă al Institutului Cultural Român, Premiul Grinzane-Beppe Fenoglio din Italia, în 2007), Premiul Na- ţional al Austriei pentru Literatură Europeană.