CĂLIN HERA: „Cazul Florina nu este despre avort. Este despre o fetiţă de 11 ani, viol şi incest. Orice discuţie de la asta trebuie să plece şi numai de la asta“.

EVZ a ales să relateze despre drama Florinei pentru că sunt deja prea mulţi copii abuzaţi de părinţi, de rude, de vecini, ameninţaţi apoi să ţină totul sub tăcere. Sunt prea mulţi copii traumatizaţi şi prea multe fete care ajung să nască înainte de a-şi da seama ce li se întâmplă. Din păcate, asemenea lucruri fac parte din România reală mai mult decât ne imaginăm.

Toată lumea acceptă că, la noi, legile sunt ori proaste (stufoase, rupte de realitate), ori prost (sau deloc) aplicate. Cele mai bune legi sunt cele care rezolvă o problemă (cele care nu le rezolvă, le creează, deci ne putem lipsi de ele.) De aceea, cazul Florinei e bine că a ajuns să fie subiect de dezbatere publică. Mulţi au spus: dacă nu interveneau câţiva ziarişti băgăcioşi, se aranja uşor un avort mititel, fără tam-tam, şi toată lumea îşi vedea de treabă. Mulţi au spus: nu vă interesează decât să faceţi show, călcaţi în picioare oameni. Mulţi au spus, fără să citească: nu aţi oferit tribună tuturor punctelor de vedere.

Oricâte critici s-au adus, e important că dezbaterea a avut loc, fără menajamente despre un subiect în legătură cu care oricine are o părere şi şi-o expune vehement. Dincolo de dezbatere, importantă e concluzia. Important este precedentul: de acum, violul nu mai înseamnă condamnarea femeii agresate; aceasta e liberă să aleagă dacă păstrează sau nu sarcina. Eu, unul, le mulţumesc tuturor celor care au forţat autorităţile să ia această decizie.

Cazul Florina e despre implicare. Atunci când tot soiul de comitete şi comisii alcătuite din înţelepţii retribuiţi ai neamului plimbau şedinţele de la o zi la alta de teamă să-şi asume o decizie, o româncă din Anglia a hotărât să intervină. Ţara e plină de băgători de seamă şi chibiţi; îi lipsesc oamenii de acţiune.

Remarcabil este atunci când apare câte unul. Din Anglia şi din SUA, Roxana şi prietenele ei au dat o lecţie autorităţilor din România. S-au revoltat, au acţionat, au rezolvat. Remarcabilă este şi demonstraţia făcută de familia Florinei, oameni simpli dintr-o comună nemţeană, care spune mai multe decât orice tratat despre rolul statului. „Îi mulţumim lui Dumnezeu că putem alege, că s-a ivit posibilitatea unei intervenţii în Anglia, ţară de care am auzit până acum doar în filme, ne-am săturat de tergiversări, indiferent de ceea ce va decide comisia, am hotărât să mergem la Londra.“ Aşa au zis şi aşa au făcut.

La capătul acestei dezbateri, statul a primit o lecţie: sunt câteva lucruri de care e bine şi necesar să se ocupe, şi altele, multe, pe care mai mult le încurcă dacă se implică. Pentru că statul, prin funcţionarii lui, nu deţine adevărul absolut şi devine ridicol dacă pretinde aşa ceva. Un stat puternic nu e acela care reglementează tot ce mişcă sau ar putea să mişte. Un stat prietenos cu oamenii este acela care le oferă oamenilor variante şi îi ajută, eventual, să le aleagă pe cele mai bune. Dar nu le impune o alegere. Aceasta poate fi definiţia unui stat cu adevărat puternic.

În ceea ce mă priveşte, îi ţin pumnii Florinei. Sper să se întoarcă acasă cu bine şi sper ca sătenii din Piatra Şoimului să dovedească înţelepciune şi să o ajute să redevină copilul vioi care era. Doamne ajută!

CITIŢI ŞI:

Fetiţa-mamă va avorta în Anglia

"Intervenţia Bisericii în cazul fetiţei-mamă"!

Cazul fetiţei-mamă schimbă legile în România