Spre China, cu „picioarele rotunde“

Spre China, cu „picioarele rotunde“

Vasile Stoica, sportivul paraplegic din Lugoj, va parcurge 12.000 de kilometri în scaunul cu rotile, până la Jocurile Paralimpice din China.

Echipat cu două rucsacuri în care are câteva haine, o trusă de scule pentru fotoliul rulant, un aparat de fotografiat, un reportofon şi un caiet în care va aduna gândurile celor întâlniţi pe drum, maratonistul Vasile Stoica speră să ajungă la Beijing în luna august. Aceasta ar fi o ştire obişnuită dacă bărbatul nu ar parcurge traseul într-un scaun cu rotile, fiind paraplegic (are picioarele paralizate - n.r.).

Vasile Stoica a plecat, ieri, din Bucureşti spre Beijing, unde va participa la Jocurile Paralimpice din luna septembrie. Turneul „Roţile curajului“ a început la Lugoj, iar sportivul are de parcurs, în singurătate, peste 12.000 de kilometri, pe traseul Republica Moldova-Ucraina- Rusia-Mongolia.

Înconjurul lumii, povestit pe site

„Mă trezesc dimineaţa, îmi beau ceaiul şi plec la lucru. Seara, mă uit la ştiri, să văd ce se mai întâmplă prin lume, iar vara îmi place să pescuiesc. Când am timp, pictez“.

Aşa se petrece, la Lugoj, o zi obişnuită din viaţa lui Vasile Stoica, românul în vârstă de 38 de ani, pasionat de pictură, fotografie şi web design, care a intrat în Cartea Recordurilor şi a făcut înconjurul lumii cu „picioarele rotunde“ - fotoliul lui rulant.

Până în China, destinaţia finală, Stoica va ţine un jurnal înregistrat pe reportofon şi va povesti aventurile prin care trece, pe site-ul său, www.c2k.ro. După turneu, promite să scrie o carte.

Când se simte descurajat sau trist, Vasile Stoica obişnuieşte să citească din jurnalele sale de bord. Cel mai mult îl întristează când oamenii îl tratează ca şi cum ar fi neajutorat. În Bucureşti, de exemplu, a primit chiar un leu de la o doamnă miloasă, care l-a luat drept cerşetor. „Totul este posibil“ Prin forţa braţelor, Stoica va ajunge la Beijing cu 25 de kilometri pe oră. Ar putea şi mai repede, însă cu riscul de a se extenua. Maratonul până în China va costa aproximativ 14.000 de euro, bani pentru cazarea la hoteluri sau moteluri, mâncare şi apă, conexiune la internet, conversaţii telefonice prin roaming şi situaţii neprevăzute. Susţinătorii principali ai turneului sunt Consiliul şi Primăria Lugoj, Provident Financial, care a organizat startul din Bucureşti, şi Fundaţia „Motivation“.

Înainte de maratonul pe care l-a început ieri, Vasile Stoica s-a antrenat, zilnic, câte 50 de kilometri, pe terenuri denivelate, greu accesibile. „Vreau să demonstrez că totul e posibil! Că orice persoană poate să-şi depăşească propriile limite“. Acesta este mesajul sportivului, care ar da României nota 3 la capitolul „accesibilitate“ în locurile publice pentru persoanele cu dizabilităţi.

Într-un maraton continuu şi mai niciodată în vacanţă, Stoica e convins că nimic nu e imposibil. „Forţa mea vine din mine, pentru că altfel m-aş fi complăcut să rămân într-o instituţie, pe banii statului. Dar am vrut să mă descurc singur. Dacă există Dumnezeu, deşi nu mi-a dat niciun semn, atunci se află în mine“. După această expediţie, sportivul lugojean îşi doreşte să stabilească un nou traseu, spre America de Sud.

2006

Expediţie la Cabo Finisterre

În urmă cu doi ani, acelaşi Vasile Stoica pornea, în cadrul campaniei „Călătorie la capătul Pământului“, într-o expediţie către Spania, la Cabo Finisterre, pe un traseu care însuma 5.200 de kilometri. Sub auspiciile unor susţinători morali de vază, precum premierul Călin Popescu-Tăriceanu sau Prinţul Maximilian von Habsburg - care l-au însoţit, pe bicicletă, câţiva kilometri -, Stoica a ajuns cu bine până la Budapesta. Sportivul povesteşte că a trebuit să facă o pauză de câteva zile, deoarece banii promişi de unii sponsori încă nu intraseră în cont. Dar lucrul acesta nu a fost un şoc pentru el: mai trăise astfel de „surprize“. Ieri, lugojeanul a plecat spre Beijing fără să ştie dacă va face rost de încă 3.000 de euro, bani care i-ar asigura un maraton fără griji.

Vasile Stoica, maratonist, 38 de ani: „ Forţa mea vine din mine. Dacă există Dumnezeu, deşi nu mi-a dat niciun semn, atunci se află în mine.“

Ne puteți urmări și pe Google News