Wonk Kar Wai se află, cu „My Blueberry Nights“ (pe ecranele româneşti, „Iubire cu gust de afine“), la primul său lungmetraj în limba engleză.
În acelaşi timp, reprezintă şi debutul pe marele ecran al cântăreţei Norah Jones, a cărei lipsă de experienţă nu l-a inhibat deloc pe regizorul chinez, celebra cântăreaţă fiind prima şi singura alegere a sa pentru rolul lui Elizabeth.
După ce află că iubitul său a părăsit-o, Elizabeth încearcă să se consoleze cu prăjituri cu afine şi conversaţii tatonante cu Jeremy (Jude Law), proprietarul unei cafenele din New York. Schimbul de replici dintre cei doi este aproape banal, dar nu lipsit de oarecare poezie calmă, care nu le scapă protagoniştilor. Această „plictiseală“ este spartă de plecarea neaşteptată a lui Elizabeth într-o călătorie în care ea speră să găsească răspunsuri la dilemele sale legate de dragoste şi în care întâlneşte câteva personaje ale căror vieţi eşuate în diverse feluri ar putea să îi ofere clarifică ri. Un poliţist alcoolic (David Strathairn), soţia care l-a părăsit (Rachel Weisz) şi o pasionată de jocuri de noroc (Natalie Portman) sunt ghizii lui Elizabeth în această expediţie de (auto)cunoaştere. În acest timp, în New York, Jeremy primeşte ilustratele pe care i le trimite Elizabeth şi începe să aştepte şi să spere.
Melancolia care traversează pelicula de la un capăt la celălalt, locurile strâmte pe care le scrutează ochiul camerei, imaginea sofisticată şi senzaţia de timp/spaţiu care nu se grăbesc amintesc de unul dintre hiturile regizorului - „In the Mood for Love“. Părerile criticilor despre peliculă sunt împărţite, unii spunând că limba engleză strică total fasonul regizorului, alţii, dimpotrivă, văd în ea acelaşi stil remarcabil care l-a consacrat, iar o a treia categorie e oarecum mulţumită, dar are reţineri în special faţă de a doua jumătate a filmului, considerând că aspectul său de „road-movie“ e ratat.
Cert este că Wonk Kar Wai a trecut, cu „My Blueberry Nights“, pentru a cincea oară pe lângă marele premiu al Festivalului de la Cannes: din ’97 a fost nominalizat pentru cinci dintre filmele sale, inclusiv pentru acesta, la Palme d’Or, dar nu a câştigat niciodată. Dar nu este însă un motiv pentru a fi ocolit, ba dimpotrivă, mai cu seamă că poate fi luat drept o abatere de la „comerţ“ şi un exemplar de sensibilitate cinematografică expusă cu o îndrăzneaţă nonşalanţă.
Filmul rulează începând de mâine la Hollywood Multiplex Bucureşti Mall, Movieplex Cinema Plaza România, Cinema Studio, Cinema City din Timişoara.
Nota noastră: nota 7.
Recomandările noastre
