”Vama lansează Vama” – un album cu poveşti de viaţă din „secolul vitezei” .

„Ai grijă, măi, ţărane/ ai grijă, /fii atent, am mulţi prieteni porci / la noi în parlament”, spune Tudor Chirilă într-una dintre piesele de pe primul său album cu trupa „Vama”. Un disc născut din poveştile unei lumi mature, care „l-a alungat pe Făt Frumos”, obligându-l pe creatorul său să se întrebe „unde a greşit”. „Vama lansează Vama”, primul album de la înfiinţarea trupei (după dezmembrarea formaţiei Vama Veche, în toamna anului 2006). Deşi deplânge metehnele erei tehnologice, Tudor Chirilă şi-a lansat albumul mai întâi în mediul virtual, urmând ca pe şase iunie să-l lanseze şi în formatul clasic, printr-un concert-eveniment organizat la Arenele Romane din Bucureşti.

EVZ: Spuneai că noul disc e o călătorie în stări şi sentimente... Tudor Chirilă: Inspiraţia vine din jurul meu, de multe ori din mine. Inspiraţia e ceva frumos, care te vizitează, mai pleacă, îi pui momeli, caşcaval după colţ, o chemi, nu vine, mai pui, iar aştepţi... Am vrut, de pildă, să scriu despre relaţia mea cu Dumnezeu. Mă preocupă mult ipocrizia din fiecare dintre noi, şi ipocrizia din mine. Dacă ne-am pune o întrebare foarte sinceră, anume care este relaţia noastră cu Dumnezeu, răspunsurile nu ar fi cele pe care le dăm la prima strigare. Am ţinut să mă acopăr de cântecul ăsta despre Dumnezeu, după ce am citit o parte din Jurnalul în care Tolstoi spune că frică de Dumnezeu este primul pas în credinţă. Primul pas spre acceptare. A mai fost şi chestia lui Kant, care spunea că dacă omul şi-a imaginat că există Dumnezeu, atunci probabil că există... Am făcut cântecul ăsta cumva cu frică şi am încercat să reflectez fără echivoc ce-am vrut să spun. Anume că provocările pe care le lansăm s-ar putea duce prea aproape de cer. „Dumnezeu ne-a lăsat / ne-a lăsat să ne facem de cap”... ‚Dumnezeu a privit/ nu înţelege unde a greşit”. Unii ar putea să considere piesa asta uşor blasfemică. „Dumnezeu n-a luptat în Irak, Dumnezeu n-a votat în senat”... Cred că Dumnezeu nu face multe lucruri pe care le facem noi înainte de a ne întreba uluiţi „Doamne, unde am greşit”. Şi asta, cred eu, este o formă de ipocrizie.

Câteva poveşti de pe noul disc...? Pentru discul asta, „Vama”, m-am întors la poveste, există poveşti cap-coadă, ca de pildă piesa „Fotomodele”, „Cârtiţă” sau „Scrisoare către Făt Frumos”, care este, probabil, prima piesă monolog din muzica românească. Este un monolog de cinci minute, al unui personaj ajuns la 28-30 de ani, care se vede în incapacitatea de a se găsi pe sine după ce a fost părăsit de valorile care i-au fost predate până atunci. Cred că suntem în permanent conflict cu ceea ce ni se spune în primii ani de viaţă şi cu felul în care ne contrazice viaţa după acest prim stagiu. Dacă în prima parte a vieţii aflii câte ceva despre onoare, frumos, iei lecţii despre adevăr sau înveţi poruncile, după asta te obişnuieşti să minţi, să furi, să păcăleşti... şi atunci... Făt Frumos, practic, a plecat. Nu mai este acolo să lupte cu balaurul şi să ne arate că binele învinge întotdeauna.

Esti un tip dezamăgit...? Mai degrabă sunt doar spectator. Încerc să păcălesc promovând valorile cu care am fost învăţat, chiar dacă ele nu sunt validate de viaţă. Nu pot spune că n-am intrat în vârtejul răului de multe ori. Poate că am minţit uneori, poate că alteori am trădat, poate că am fost obligat să mă strecor... e complicat. Am simţit nevoia să fac această declaraţie, o declaraţie a unui om încurcat puţin de situaţia în care este. Dar, oricum, nu cânt neapărat dintr-o perspectivă pur personală. Uneori sunt un simplu observator. Văd dezamăgiri în jurul meu, văd oameni care emigrează, văd percepţia lor asupra valorilor tradiţionale... şi din asta învăţ multe. Valorile predate ne părăsesc în luptă cu viaţa. Aflăm că nu totul e alb-negru. E şi mult gri pe lumea asta.

Primul album al trupei „Vama”. Ce este foarte specific? Calitatea sonoră este unul dintre marile câştiguri, importante, aş spune, în măsura în care sunt nişte căutări sonore care te ajută să pătrunzi o lume. Subliminal, sunetul lucrează în fiecare dintre noi. Sunt convins că nici măcar un arhitect sonor ca Peter Gabriel nu ar putea avea un asemenea impact dacă şi-ar înregistra discurile în condiţii proaste. Albumul „Vama” nu este la un asemenea nivel, dar pot spune că este mult mai studiat şi mult mai aerisit din punct de vedere al orchestraţiei. E un amestec de sunete electrice cu rock, cu chitară, elementul principal de rock şi cu pianul, care de data asta este mult mai fiolosit în manieră clasică. Discul vine cu lucruri schimbate în bine faţă de ceea ce făceam noi până acum. E mai aproape de ceea ce ne doream de la o vreme încoace şi de ceea ce ne dorim de aici încolo. Este o producţie de care suntem foarte mulţumiţi, şi era normal să iasă bine, având în vedere că am lucrat la Budapesta, cu un management foarte bun al timpului şi cu oameni care şi-au făcut treaba exemplar.

„Oamenii cărora ne adresăm se duc pe net”, spui tu. Cum se împacă asta cu mesajul tau, care este uneori împotriva tehnologiei? Am criticat tehnologia şi anumite forme ale Internetului. E o formă de democraţie exacerbată, care dă posibilitatea oamenilor să spună orice, uneori chiar fără control şi din cauza asta crează un conflict permanent între diversele forme de comunicare. Sunt, însă, şi lucruri bune la Internet, nu poţi face abstracţie de faptul că tehnologia te ajută să ajungi mai repede la publicul tău. Publicul meu este, probabil, şi persoana între 28 şi 35 de ani care a ajuns să trăiască încorsetată în responsabilităţile vieţii burgheze, dar şi cei din licee şi universităţi, care se desfăşoară mai mult la nivel aspiraţional, trăiesc pentru a spera şi pentru a construi. Ne vom da seama poate mai bine pe 6 iunie, la Arenele Romane, unde Vama lansează Vama. Acesta-i sloganul nostru. Provocarea de a face un concert pe o arenă e mare, având în vedere că sunt foarte mulţi artişti care şi-au anunţat concertele în Romania. Nu numai din cauza asta, spectacolul nostru este foarte bine gândit, filmăm foarte mult în perioada asta pentru partea de multimedia, avem de gând să spunem multe poveşti.

Cât de atractiv este mesajul tău, unul de dragoste, pentru tinerii „de pe net” pe care i-ai ales drept ţintă? Cred că deziluzia nu poate exista în absenţa speranţei. Orice deziluzie vine la pachet cu un dram de speranţă. Şi atunci cântecele care vorbesc despre o perspectivă de salvare nu au cum să nu se potrivească, oricât de deziluzionat ar fi un anumit gen de public. Cât despre piesele cu mesaj... Nu acuz în muzica actuală lipsa mesajului, ci subţirimea lui. Chiar şi o fetiţă care umblă goală şi spune că vrea la mare transmite un mesaj. Dacă eşti un om de substanţă nu poţi face asta, măcar şi numai pentru că ajungi la concluzia că trebuie să fii eficient. Nu mă consider un om de substanţă încă, îmi dau cu părerea într-un mod superficial. Dar până şi „Nu ne mai trageţi pe dreapta” are un mesaj. Avem o piesă pe noul album care se numeşte „Tata taie porcu”. E un fel de ferma animalelor, pentru că porcul nu doreşte să fie tăiat de Crăciun şi ne şi ameninţă într-un final „Ai grijă, măi, ţărane/ ai grijă, /fii atent, am mulţi prieteni porci / la noi în parlament”. Este un mesaj şi asta, nu?

Pentru acest nou album va gândeaţi la o colaborare cu un DJ, la sounduri gen Black Eyed Peas, va gândeaţi la un producător din Marea Britanie... Nu s-a mai făcut treaba asta, deşi pe alocuri discul este british, în sensul că e orchestrat mai simplu şi că muzica este mai repetitivă. Nu sunt cine ştie ce artificii la tobe, e acea monotonie brit de multe ori. Alte piese sunt mai rupte, toba îşi face de cap mai mult... s-a născut ceva, iar un disc cu piese foarte diferite, atât ca mesaj. Nu poţi spune că există o unitate stilistică în sound, piesele sunt foarte diferite şi acest lucru, bun-rău, este foarte interesant. Vii de la o piesă foarte jungle şi ajungi la ceva suav, un fel de rememorare a ceea ce ar fi putut fi Vama dacă nu am fi fost noi, oamenii, care să stricăm locul. Piesa aceea e diferită de tot, d’aia am pus-o şi ultima, ca un fel de liniştire, o concluzie aeriană, asa, a întregului material. „Am să mă întorc bărbat” a fost singurul nostru disc concept. Acum textele au mesaje diferite de la unul la altul. Ceea ce leagă fiecare text de celălalt este trimiterea către un fel de factor social, care contribuie la degradarea noastră sentimentală şi morală. E o sumă de circumstanţe sociale care ne aduc la chestia asta: viteza, tehnologia pe alocuri, explozia media, sau - pentru piesa „Dumnezeu nu apare la ştiri”-, progresul cu orice preţ, goana individului după progresul cu orice risc, care nu ţine neapărat de tehnologie, ci este doar un fel de turn Babel construit şi o provocare la adresa lui Dumnezeu. Eroii şi poveştile noastre sunt într-o actualiltate de multe ori dăunătoare. Există, însă, optimism în cântece, nu rămân numai proteste în van... sunt nişte fotografii cu speranţă.

SPECTACOL

Un compromis cu tehnologia Lansare prin sms?

O dată a fost lansarea prin sms – compromisul pe care l-am făcut şi-l facem cu Internetul. Cred că e un lucru bun pentru utilizatori, care îşi pot descărca discul de pe vamamusic.ro, la preţul de 4 euro plus tva. E foarte ieftin, în condiţiile în care o piesă de i-phone costă 99 de cenţi. Avem şi o înţelegere cu reţeaua yahoo şi vom avea anunţuri şi acolo pentru câteva zile. Asta va dura o săptămână şi apoi vom lansa discul în format fizic, pe CD, la Arenele Romane. Vom folosi foparte multă multimedia pentru spectacol, combinată cu dansatori, pe o coregrafie gândită pentru câteva piese, combinată cu câteva momente speciale, legate de anumite piese considerate piloni în disc – cele foarte comerciale „Cârtiţa”, „Dumnezeu nu apare la ştiri” – o piesă foarte specială pentru noi, „Fotomodele” şi „Scrisoare pentru făt frumos”. Sunt patru piese grele, un „statement” foarte important în fiecare dintre ele.