Preţul petrolului a ajuns ieri la 132 de dolari pe baril. În ciuda profiturilor înregistrate, companiile petroliere sunt în pericol, deoarece criza de personal va afecta întreaga industrie în următorii ani. Deja, petroliştii români sunt „vânaţi“ de marile companii.

Deşi pentru mulţi atractivitatea câştigurilor ar putea fi decisivă, iar topul miliardarilor petrolişti ar putea fi un deziderat, companiile petroliere preiau o parte din şocul pe care îl produc: neîncrederea în acest mediu.

„Pe zi sunt produse 85 milioane de barili de petrol, iar cererea este de 87 de milioane“, spune Boone Pickens, unul dintre traderii „seniori“ de pe piaţa de profil. Criza preţului este generată şi de spectrul epuizării, până la finele secolului, a câmpurilor petrolifere actuale şi de faptul că descoperirea noilor rezerve presupune forajul la adâncimi mult mai mari şi un surplus de specialişti. Temerile care ridică preţul

Nivelul de 132 de dolari pe baril a fost atins din cauza temerilor că Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) nu va majora producţia de ţiţei, în condiţiile cererii în permanentă creştere din partea Chinei. Un alt factor decisiv a fost declinul dolarului care a atins ieri minimum din ultima lună faţă de o serie de valute, pe fondul aşteptărilor ca Banca Central Europeană (BCE) să majoreze dobânda de politică monetară în zona euro, potrivit France Presse. Petrolul era vândut cu 100 de dolari la începutul anului, iar preţul a crescut de şase ori faţă de anul 2002.

Această cotaţie a petrolului se pare că nu este doar temporară. Pentru petrolul cu livrare în 2016 s-a pariat ieri pe piaţa futures nu mai puţin de 140 de dolari/baril, ceea ce înseamnă, potrivit analiştilor BBC, că acestea sunt aşteptările privind preţul petrolului pe următorii opt ani. Pe această piaţă, într-o singură zi, petrolul şi-a majorat preţul cu 10 dolari.

Acum două săptămâni, banca de investiţii Goldman Sachs a estimat un preţ al barilului de petrol de 200 de dolari în 2010, iar pentru anul viitor este aşteptată o cotaţie medie de 141 de dolari.

O INDUSTRIE SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII

Goana după petrolişti

Petroliştii nu mai fac faţă unei pieţe în care performanţele tehnice şi pregătirea profesională nu pot ţine pasul cu necesitatea de a descoperi noi resurse. Ofertele de angajare pentru petroliştii români curg pe site-urile internaţionale. De exemplu, pe pagina de internet a celebrei reviste „Forbes“ sunt postate oportunităţi de joburi în Regatul Britanic, în domeniul petrol şi gaze, pentru inginerii români. Cauzele crizei de specialişti

Reprezentanţii Rompetrol ne-au spus că lipsa de atractivitate a domeniului petrolier în România este cauzată de faptul că privatizările şi restructură rile din domeniu induc neîncredere faţă de o dezvoltare reală pe care ar putea să o ofere activitatea de petrolist.

„În egală măsură, speculaţiile asupra diminuării rezervelor petroliere sau în ce priveşte dinamica preţului petrolului alimentează temerile legate de o industrie al cărei viitor stă sub semnul întrebării“, spun reprezentanţii Rompetrol. Sunt patru cauze ale crizei de specialişti, potrivit reprezentanţilor companiei conduse de Dinu Patriciu: pensionarea experţilor şi numărul mic al celor care se specializează în domeniu, plecările în străinătate ale specialiştilor, competiţia din piaţă şi lipsa oamenilor care să aibă atât competenţe tehnice, cât şi potenţial de manageri.

În luna martie, un grup de consilieri din Norvegia şi Suedia s-a întâlnit cu studenţii de la Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti pentru a-i convinge că pot face carieră în ţările scandinave. Ţările care vânează petrolişti

„Petroliştii români preferă să lucreze în ţări din Europa, precum Norvegia (care are nevoie de 10.000 de ingineri petrolişti pentru următorii ani - n.r.) şi Marea Britanie pentru că au o climă asemănătoare şi pot veni repede în ţară. Următoarele preferinţe sunt Orientul Mijlociu şi Africa, iar specialiştii migrează în grup de la o companie la alta“, spun specialiştii în resurse umane din Rompetrol. În aceste ţări, specialiştii pot primi salarii de până la 15.000 de euro pe lună, potrivit surselor din piaţă.

Rompetrol are un program de repatriere a acestor specialişti, fie direct, fie angajându-i intermediar în ţările unde Rompetrol activează. Pe de altă parte, în cadrul Petrom, perioada de restructurare durează până în 2010, timp în care cele mai importante mişcări se fac la nivel de management, între România şi Austria, ţară în care activează OMV. Recrutaţi din facultate

Napoleon Antonescu, rector onorific al Universităţii Petrol şi Gaze Ploieşti, spune că „multe companii recrutează specialişti încă din timpul facultăţii“. Exemplele ar fi Petrom, ENI, Lukoil şi Schlumberger, ultima având şi laboratoare proprii în Universitate. „Petrom are un program de exploatare foarte bun, care implică mulţi specialişti“, spune Antonescu, amintind că foarte active sunt şi companiile mai mici, precum Ascom Group, Petromservice sau Confind Câmpina.

„Anual termină această facultate maximum 700 de absolvenţi, dar cererea este mult mai mare decât putem oferi noi pieţei“, spune Antonescu, care îşi aminteşte de repoziţionarea domeniului pe piaţa muncii din perioada 1990-1997. Românii sunt preferaţi în special în domeniul forajului, unde România are tradiţie, fiind prima ţară din lume care a exploatat ţiţei şi situându-se pe locul 7 în lume la producţia de petrol înainte de Primul Război Mondial.