Noul Cod de Procedură Penală prevede înfiinţarea unei noi categorii de magistraţi, specializaţi în „filtrarea“ dosarelor.

Ministerul Justiţiei (MJ) vrea să creeze, la fiecare instanţă din ţară, un „filtru“ de care să nu treacă decât acele dosare penale în care procurorii au strâns, legal, probe suficiente pentru a pune sub acuzare o persoană. Această propunere este inclusă în proiectul noului Cod de Procedură Penală, aflat în dezbatere publică pe pagina de internet a MJ. Potrivit secretarului de stat Katalin Kibedi, coordonatoarea echipei de experţi care a lucrat la acest proiect, o procedură asemănătoare există şi în sistemul judiciar german, care i-a servit, de altfel, drept sursă de inspiraţie.

„Scopul acestei proceduri este să ajute la degrevarea instanţelor de numărul foarte mare de dosare pe care le au pe rol în prezent. Cauzele în care există erori se vor întoarce imediat la procuror pentru completare şi nu vor mai fi restituite de judecători la Parchet după perioade mari de timp, aşa cum se întâmplă uneori acum. Situaţia actuală nu duce decât la tergiversări. Eu cred şi sper că acest filtru va conduce la responsabilizarea tuturor magistraţilor: şi a procurorilor în faza de urmărire penală, şi a judecătorilor“, a precizat Kibedi. Judecătorul preliminar, stăpânul dosarelor

Astfel, potrivit proiectului, orice dosar penal finalizat de Parchet printr-un rechizitoriu şi înaintat instan- ţei de judecată va trece mai întâi printro procedură relativ scurtă, numită „cameră preliminară“, în cadrul căreia se vor verifica toate actele procurorului. Cel care va aplica „filtrul“ respectiv va fi tot un magistrat, numit, la rândul său, „judecător de cameră preliminară“, a cărui sarcină va fi să verifice „legalitatea şi temeinicia trimiterii în judecată“.

Concret, acest judecător va verifica dacă rechizitoriul a fost întocmit corect de procurori şi respectă toate regulile de procedură, dacă probele care îl incriminează pe inculpat au fost obţinute legal de anchetatori, dar şi dacă aceste probe justifică cu adevărat punerea sub acuzare a celui suspectat că a comis infracţiuni.

Ori la judecată, ori la refăcut, după cel mult 30 de zile Toate dosarele, fie că vizează fapte de corupţie, de crimă organizată, crime sau furturi, ar urma să stea în această „cameră preliminară“ între 10 şi 30 de zile. În acest timp, acuzaţii au voie să depună contestaţii şi să ceară anularea unor probe din dosar sau chiar a întregii anchete. În urma verificărilor, judecătorul de cameră preliminară poate să anuleze şi să îndepărteze probele pe care le consideră ilegale, iar în final, tot el va decide soarta dosarului.

Dacă dovezile strânse de procurori sunt complete şi justifică acuzarea, dosarul va pleca mai departe către magistraţii care vor judeca procesul şi vor da o sentinţă de condamnare sau achitare. În situaţia în care judecătorul de cameră preliminară va decide însă că probatoriul nu este complet şi nu justifică acuzarea, va trimite dosarul înapoi la Parchet şi le va cere anchetatorilor să completeze sau să refacă ancheta.

SEMNE DE ÎNTREBARE

Verdict de „probe insuficiente“ fără judecată

Proiectul noului Cod de Procedură Penală nu prevede însă niciun fel de criterii pe baza cărora judecătorii de cameră preliminară ar putea să ajungă la concluzia că probele strânse de procurori „nu justifică“ trimiterea în judecată a celor acuzaţi că au comis infracţiuni. Şi asta, în condiţiile în care verificările făcute în „camera preliminară“ vizează respectarea procedurilor şi nu fondul cauzei.

„Nu am prevăzut astfel de criterii pentru că am observat că judecătorii tind să le respingă, considerând că le este înfrântă independenţa. De aceea, vrem să aşteptăm şi părerile practicienilor din sistem, pentru că ei vor aplica acest Cod şi să ne ghidăm în funcţie de ele. Textul proiectului nu este bătut în cuie, el poate fi modificat şi completat în urma dezbaterii publice. În orice caz, răspunderea judecătorului de cameră preliminară va fi foarte mare, iar aceste posturi ar trebui să fie ocupate de magistraţi foarte bine pregătiţi şi cu o judecată sănătoasă, care să nu lase loc arbitrariului“, a apreciat Katalin Kibedi.