Hackerul „Vlăduţ“ şi alţi 99 de infractori consideraţi periculoşi vor fi trataţi în „arestul VIP“ al poliţiei cu tocăniţă şi câte un ou roşu. Deşi sunt consideraţi cei mai periculoşi infractori din România, iar faptele pentru care au ajuns aici, în „arestul VIP“ al poliţiei, sunt cuprinse în articolele speciale ale Codului Penal (articolele referitoare la circumstanţe agravante) - de la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, la luare de mită, viol şi omor - toţi au un singur vis: să nu mai fie transferaţi niciodată în penitenciar.
Dincolo de ambuteiaje, de nervii şoferilor, de aglomeraţie şi de forfotă, în plin centrul Capitalei există un loc în care aproape 100 de oameni susţin că şi-au găsit liniştea, deşi nu asta şi-au dorit de la viaţă. Câte un claxon sau câte o voce de copil ajunge cu greu la ei, în spatele zidurilor groase şi al ferestrelor ferecate cu trei rânduri de gratii. „Vlăduţ“, VIP-ul momentului la DCP Strada Geoge Georgescu, numărul 1. La doar câteva sute de metri distanţă de Piaţa Unirii se află cel mai sigur arest din ţară, cel al Direcţiei Cercetări Penale (DCP) a Inspectoratului General al Poliţiei denumit şi „arestul VIP“ mulţumită celor care i-au trecut pragul de-a lungul anilor: de la celebrul negustor de vinuri Gheorghe Ştefănescu şi asasinul grec Constantinos Passaris, până la Ioana Maria Vlas, Marian Iancu, Ovidiu Tender sau Dinu Patriciu.
De fapt, nu trebuie să fii celebru pentru a ajunge aici, ci, fie trebuie să comiţi o faptă gravă, care poate fi anchetată doar de procurorii Parchetului General, fie să fii extrădat în România pentru infracţiuni grave comise pe teritoriul altor state.
VIP-ul momentului în arestul DCP este hackerul Vlad Duiculescu, alias „Vlăduţ“, arestat după o anchetă a FBI şi Secret Service şi după ce a dat o „gaură“ de peste 2.000.000 de dolari companiei americane eBay.
„Păcat de tinereţea băiatului ăstuia şi de potenţialul său. Provine dintr-o familie bună, părinţii săi sunt medici, vă daţi seama ce greu trebuie să le fie să-şi ştie unicul copil după gratii. De fapt, cred că de o săptămână, de când e aici, l-a vizitat doar avocatul. Vlăduţ e foarte tăcut, nu prea vorbeşte cu nimeni (…)“, comentează, făcând un semn discret cu capul către una dintre celule, unul dintre poliţiştii care-şi petrec cea mai mare parte din viaţă păzind camerele de detenţie. Doi ani, două luni şi două zile
Mai vorbăreţ decât „Vlăduţ“ este însă unul dintre veteranii „arestului VIP“: un bărbat din Braşov, cu domiciliul în Iaşi, aşa cum îi place să se prezinte, condamnat deja într-un dosar penal pentru înşelăciuni cu un prejudiciu de 1,5 milioane de euro.
„Mă aflu aici de 2 ani, 2 luni şi 2 zile. Şi sper să mai rămân măcar o jumătate de an până când procurorii îmi vor întocmi rechizitoriul în cel de-al doilea dosar. Sper să dureze cât mai mult, pentru că îmi place aici“, îşi începe acesta povestea în timp ce priveşte lung spre acoperişul Mitropoliei, printre gratiile de la fereastra camerei de detenţie, pe care o împarte cu alţi trei arestaţi.
„Se spune că speranţa moare ultima. Eu nu mai sper să mă recunoască drept tată cei doi copii care ar fi trebuit să mă aştepte acasă, sper doar să nu mă mai întorc printre păduchii şi ploşniţele de la Jilava. Ştiţi, am mai fost condamnat un an şi jumătate pentru furt. Am făcut «afaceri» şi m-am plimbat prin mai multe penitenciare: Poarta Albă, Târgu Ocna, Iaşi, Galaţi şi vă spun cu mâna pe inimă: nu vreau să mă mai întorc acolo. Nicăieri nu sunt condiţiile de aici. Şi cel mai rău a fost la Spitalul Penitenciar Jilava, printre păduchi şi ploşniţe“, continuă bărbatul. „Aici m-am simţit important pentru prima dată“ Cu o privire tristă spune că în arestul DCP s-a simţit cu adevărat important. „Până să ajung aici, nimeni nu mi s-a adresat cu domnule. Vă puteţi imagina? Aici nu mai sunt gardieni care să te înjure, până şi percheziţiile făcute în celule sunt de bun-simţ“, adaugă „veteranul“.
Planurile sale de viitor includ în cel mai bun caz încă un dosar penal - pentru o faptă gravă, în principal o în- şelăciune cu un prejudiciu de peste 1.000.000 de euro - care să-l ajute să rămână în „arestul VIP“.
„După ce procurorii îmi vor închide acest al doilea dosar, spre că instanţa va hotărî să fiu judecat în stare de libertate. Asta aştept. Şi apoi (...) viaţa e imprevizibilă... Dacă va trebui să merg în penitenciar, mai bine mai comit o faptă care să mă readucă aici!“, conchide bărbatul. ALTFEL DE SĂRBĂTORI Câte un ou înroşit de la Penitenciarul Rahova Paştele din acest an va fi diferit faţă de cel din anii precedenţi doar din punctul de vedere al bucatelor. Dat fiind faptul că mâncarea este adusă acum de la Penitenciarul Rahova, arestaţii vor primi în prima zi de Paşte, pe lângă tocăniţa de cartofi gătită de deţinuţi, cu care au fost obligaţi să se obişnuiască zilnic, şi câte un ou roşu. „Nu vom mai avea parte de un meniu special pentru că au desfiinţat bucătăria. Mai norocoşi sunt doar bucureştenii care pot primi pachete de la familie. Teoretic, fiecare dintre noi are voie cu zece kilograme de mâncare, iar la răcoritoare, fructe şi ţigări nu sunt restricţii. Asta, dacă are cine să ţi le aducă“, se plânge, în şoaptă, veteranul. În aşteptarea oului roşu de la Rahova, el ca şi alţi aproape 30 de extrădaţi care provin din diferite judeţe ale ţării şi la care familia ajunge mai greu, îşi omoară timpul cu „activităţi în cameră“, plimbarea zilnică şi programele OTV sau HBO, cele două posturi TV între care telecomanda oscilează, zilnic, în „clubul“ arestului. „Singurii care ar trebui compătimiţi sunt «mascaţii» de la escorte. Doar ei vor munci cu adevărat zilele astea“, adaugă unul dintre arestaţi. Pe lângă drumurile zilnice între instanţe, marea problemă a acestora sunt cei 11 infractori români extrădaţi în acest weekend din Italia, Spania, Germania şi Canada, care îşi vor petrece sărbătorile acasă, în „arestul VIP“.
Citiţi şi: EDITORIALUL EVZ: Vestiţi-L pe Hristos!