RĂZVAN EXARHU: "În cultura suspiciunii nu prea merge să laşi lucrurile să curgă după cum le taie capul, păstrând în loc de îngrijorare o privire amuzată."
Cu toţii avem întâlnirile pe care le merităm. Fie că sunt fericite sau agasante, ele se nasc în egală măsură din zâmbetul sau crisparea noastră, din încrâncenare sau jemanfişism. E amuzant dacă ai răbdare să încerci să-ţi explici prin gesturile sau gândurile tale de ce atragi anumiţi oameni sau acele întâmplări de care te-ai săturat sau dimpotrivă. Uneori, cauzele se găsesc în obsesia contemporană pentru control, în tentaţia de a organiza absolut tot ce ni se întâmplă şi de a aduce toate detaliile la acelaşi nivel.
Pare destul de greu de acceptat să faci la voia întâmplării nişte lucruri care ţin de clipă, fără să încerci să anticipezi dezastrul sau succesul, adică oferindu-le şanse egale. În cultura suspiciunii şi a pasiunii pentru garduri nu prea merge să laşi lucrurile să curgă după cum le taie capul, păstrând în loc de îngrijorare o privire amuzată sau măcar curioasă de ce va urma.
Ştim cu toţii că în general ceilalţi, în special cei pe care nu-i cunoaştem, sunt ori cretini ori psihopaţi sau oricum nu contează. E o convingere generală, mascată destul de stângaci în cele mai multe cazuri, şi care se verifică pe viu oricând e cazul să testăm deschiderea la inovaţie socială. Poate că nici statistica nu e foarte generoasă şi ne pune relaxarea la încercare cu câte un emisar al părţii întunecate a forţei, dar asta nu face decât să ateste că suntem în normalitate şi că balanţa este perfect echilibrată, aşa cum numai natura ştie s-o facă. Iubita mea a organizat o petrecere la care i-a invitat pe toţi cei care lasă comentarii sau îi vizitează blogul. Tot ce aveau de făcut era să trimită o confirmare de participare şi să aibă o ţinută alb-negru. Toţi cei care au auzit ce vrea să facă, inclusiv eu, până la un punct, s-au arătat circumspecţi faţă de un concept atât de deschis. Nu ai cum să aduni atâţia necunoscuţi la un loc, necunoscuţi pentru tine, chiar dacă îi ştii din ce scriu, necunoscuţi unii pentru alţii şi necunoscuţi pentru toţi cunoscuţii invitaţi.
Logica uzuală îţi spune că e mai bine să nu amesteci lucrurile sau să le amesteci după ce le cunoşti foarte bine şi îţi faci un plan care să cuprindă locurile la masă, sosirea tortului, momentul artificiilor şi eliberarea porumbeilor albi, simbol al purităţii. De obicei, în partea asta de program apar complicaţii şi tehnici combinate de distracţie şi supraveghere.
Educaţia de lagăr civilizator mioritic, plus toate reflexele de mizantropie sau inadecvare socială care se predau în media nu-ţi oferă uşor credinţa că o idee minunată e minunată dacă e liberă şi că entuziasmul şi bunele intenţii sunt chiar suficiente şi strict necesare. Aşa cum se mai întâmplă cu toate gesturile spontane şi foarte intense, petrecerea a ieşit perfect. Nu am văzut o demonstraţie mai bună a puterii infinite pe care o are sinceritatea asumată. Şi cred că nici nu aveam vreo altă şansă de a întâlni cu aceeaşi uşurinţă atâţia oameni mişto, chestie valabilă din fericire pentru toată lumea, pentru că bucuria descoperirii a fost generală. Cum nimic nu a fost programat, cum nimic nu a fost anticipat, cum nu a fost vorba decât de puterea de a te deschide fără a te întreba de ce şi până când, cu greu se putea obţine în alte circumstanţe o atmosferă atât de corentă şi frumoasă.
De obicei, lucrurile astea sunt interpretabile şi e mult mai misterios să rămână aşa. În fond, nici nu au nevoie să fie explicate, pentru că puţină lume crede că ceea ce se întâmplă în general ar trebui să arate altfel. Surprizele trebuie anunţate dinainte, poantele subliniate, invitaţii selectaţi astfel încât să aibă toţi să-şi spună acelaşi lucru şi să nu se deranjeze cu improvizaţii. De-asta, când mai descopăr că am reuşit să scap de păcatul raţionalităţii excesive sau de presiunea experienţelor care ni se par pe veci relevante, indiferent de context, mă bucur să reiau vorba fondatorului Aikido, înţeleptul Morihei Ueshiba, care conţine cel mai eficient îndemn către împărtăşirea bucuriei: învaţă şi uită.
Recomandările noastre
