Tov. Şerbănescu face faţă la două!

Tov. Şerbănescu face faţă la două!

Presa epocii staliniste.

Nebunia declanşată de „curentul stahanovist“ din Uniunea Sovietică a fost „teleportată“ şi în Republica Populară Română. Am văzut în numerele trecute cum ţesătoarele lucrau la câte 18-20 de războaie simultan. Partidul a decis ca şi bărbaţii să obţină performanţe asemănătoare. Aşa a devenit celebru tov. Şerbănescu, altminteri, un strungar ca toţi strungarii.

„Tovarăşul Nicolae Şerbănescu, strungar la fabrica de ţevi «Republica», a avut ieri oaspeţi. A venit la el şi la rabotorul Gheorghe Petre, să-i vadă lucrând la două maşini deodată, o întreagă delegaţie de la uzinele «Steaua Roşie».

Nicolae Şerbănescu lucrează acum continuu la două strunguri, fabricând bacuri pentru filetat ţevi, piese de mare precizie. Timpul de maşină, drumul complet al cuţitului pentru scoaterea completă a unui şpan este aci doar de 4 minute. La fiecare şpan nou, trebuie reglată maşina. Şi totuşi, el reuşeşte să stăpânească două strunguri. Cum?“ Ce are scula cu prefectura? Chiar aşa: cum? Poate că pe vremea regimului burghezo-moşieresc, tovarăşul Şerbănescu nu ar fi spus nimănui cum reuşeşte el să lucreze la două maşini. Dar acum, când puterea este a poporului, strungarul le spune şi altor colegi „care-i treaba“.

„Iată-l explicând tovarăşului Keul Ion, strungar de la «Steaua Roşie»: «Am montat la fiecare maşină câte un bec de semnalizare legat cu un dispozitiv de oprire fixat la cealaltă. Cum s-ar zice, semnalizare încrucişată. Iată, becul de aici s-a aprins. Asta înseamnă că dincolo, la maşina din spatele meu, şpanul e pe sfârşite. Dacă eu nu am timp să mă întorc, un releu întrerupe automat mersul motorului»“.

Ce simplu pare. Aproape că te poţi întreba de ce proiectanţii de strunguri nu au făcut de la început maşinile în aşa fel, încât un muncitor să poate lucra în acelaşi timp la mai multe. Răspunsul este şi mai simplu. Fiindcă nu toţi au „nivelul“ tovarăşului Şerbănescu. Dumnealui, de exemplu, se duce şi la teatru. Asta se vede din discuţia pe care o poartă cu tov. Keul de la „Steaua Roşie“:

„Spune-mi, ai văzut piesa «Minerii» la teatru? Mi se pare că acum crezi că lucrul e greu la două strunguri. Dacă ai s-o vezi, n-ai să te mai temi de «metoda nouă». Trebuie - adevărat - multă atenţie şi nici un gest de prisos. Dar se poate lucra, bine de tot. Porniţi şi voi, la «Steaua Roşie»!“.

Dar gata, lecţia s-a terminat. Strungarul nu are timp de pierdut cu tovarăşii de la „Steaua Roşie“.

„Tov. Şerbănescu Nicolae a trecut apoi să mânuiască manetele cu iuţeală. Până acum de trei ori a cerut singur reducerea timpilor de lucru. Cererile aprobate sunt afişate lângă strunguri. Şi totuşi, el depăşeşte puternic chiar şi noile norme. În ultima lună - 215% a realizat.“ („Scânteia Tineretului“, joi, 2 iunie 1949) Toma Nichita

Ne puteți urmări și pe Google News