IOANA LUPEA: „Premierul se poartă de parcă ar suferi de o formă intelectualizată a sindromului Tourette“.
Premierului Călin Popescu-Tăriceanu i s-a aplicat o grefă de grosolănie. Operaţia a reuşit, pacientul se poartă de parcă ar suferi de o formă intelectualizată a sindromului Tourette. Dacă puţină combativitate îi era necesară premierului, derapajele verbale ca „papagalii lui Băsescu“ sau insinuările la adresa Elenei Udrea nu i se potrivesc deloc. Când etichetează inamici politici sau presa, în limbajul neşlefuit al preşedintelui, Tăriceanu nu mai aduce deloc cu el însuşi. Aşa cum a făcut sâmbătă la emisiunea „3x3“ a lui Stelian Tănase. Şi-a revărsat furia cauzată de tensiunile interne din partid pe presă, acuzând un cotidian numit „prezidenţial, cotrocenist, oficios“ de intoxicare în relatarea circumstanţelor numirii lui Lazăr Comănescu în fruntea Externelor. Ieşirile controlate ale premierului din ultima vreme pun pe gânduri. Nu cumva consilierii, printr-o serie de intervenţii succesive, încearcă să-l transforme pe şeful PNL şi al guvernului, băiat fin, teribil de talentat în supravieţuire, într-un Traian Băsescu?
Premierul Tăriceanu a suferit mai multe operaţii de imagine de-a lungul mandatului, unele executate cu pricepere de Traian Băsescu, altele, la fel de reuşite, de către consilierii săi. Răzgândeanu i-a făcut loc discret lui Moliceanu, iar Moliceanu s-a reîncarnat în Tăriceanu atunci când premierul a ieşit, în fine, din corzi. De unde tot încasa ofense şi palme de la şeful statului, a început să riposteze energic. Revenirea lui Răzgândeanu-Moliceanu la starea de echilibru Tăriceanu s-a petrecut brusc şi a avut efect, din moment ce ziarele s-au grăbit să anunţe dispariţia unui lider care mai mult se răzgândea decât gândea şi era mai degrabă sacul de box al preşedintelui decât unicul deţinător al puterii executive. Tăriceanu a făcut chiar mai mult decât şi-ar fi dorit autorii operaţiei: împotriva sfaturilor de bine ale consilierilor, PNL a mers până la capăt cu suspendarea preşedintelui şi a dat şi PD afară de la guvernare. Premierul a crescut în câţiva ochi, în special în ai săi, dar partidul şi-a pierdut o parte din alegătorii tradiţionali.
Nici dacă şi-ar da Citroënul pe Paul&Shark, Tăriceanu nu s-ar putea identifica cu Traian Băsescu. Cuvintele potrivite unora sună fals rostite de un politician perceput de oameni ca manierat. Nu ni-l putem imagina pe Călin Popescu-Tăriceanu mărturisindu-şi viaţa privată pe scenă la Radu Moraru, povestind, neîntrebat, cum nu-şi bate nevasta. Probabil că din studii reiese că românii sunt mai dispuşi să creadă un om care le seamănă şi la vorbă, şi la port. Că grosolănia aduce, în România, mai multe voturi decât decenţa. Cu o condiţie însă: personajul să fie autentic în rolul pe care-l joacă. Nu este cazul lui Călin Popescu-Tăriceanu, deloc convingător când vorbeşte pe un ton ridicat despre ziare cotroceniste şi papagali prezidenţiali. De ce-ar simpatiza alegătorii o variantă a preşedintelui, când au la îndemână originalul?
Recomandările noastre
