Floriile deschid pentru toţi românii ortodocşi ciclul sărbătorilor pascale, care se încheie o dată cu Înalţarea lui Iisus (la 40 de zile de la Sărbătoarea Paştelui). Evocând intrarea Mântuitorului în Ierusalim călare pe asin, întâmpinat de o mulţime de oameni cu flori şi ovaţii, Floriile reprezintă în acelaşi timp o sărbătoare în care elementele creştine şi cele precreştine se îmbină în mod fericit.

Bătrânii spun că cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune când se apropie de preot. Tot cu acestă  ocazie, femeile coc plăcinte pe care le dau de pomană săracilor ca să nu moară de dorul lor, aşa cum s-a întâmplat cu mama lui Lazăr, care a murit de dor de plăcinte, sau ca bogatul care nu a vrut să-i de lui Lazăr cel sărac nici măcar o fărămitură de pâine de pe masa sa ca să-şi potolească foamea. 

În duminica Floriilor se aerisesc hainele şi zestrea, iar la miezul nopţii se fierbe busuioc în apă. Fiertura rezultată se foloseşte la spălatul pe cap ca să crească părul frumos. Dacă cineva îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii, fără apă descântată, riscă să albească.

O altă denumire dată sărbătorii de Florii este "Nunta urzicilor", pentru că, în această zi urzicile înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat.

Ramurile verzi din această zi, întrebuinţate atât în ritualurile casnice cât şi în cele bisericeşti, întruchipează simbolul castităţii şi al renaşterii anuale a vegetaţiei, un substitut fitomorf al zeiţei Flora, dar şi ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea sa in Ierusalim.

Pentru buna desfăşurare a sărbătorii Floriilor, cu o zi înainte se strâng ramuri de salcie înmugurită, se leagă în snopi şi se duc la biserică pentru a fi sfinţite de preot. După sfinţire, ramurile numite “mâţişori” sunt luate acasă de către credincioşi pentru a împodobi cu ele icoanele, uşile ferestrele, intrările în grajduri sau pentru a le pune la fântâni şi la streşinile caselor. Femeile mai obişnuiesc să le înfigă pe straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte.

Aceste ramuri sfinţite se pastrează peste an, fiind folosite la vindecarea diferitelor boli. În scopuri profilactice, oamenii se încing cu “mâţişorii” sfinţiţi, pentru a nu-i durea mijlocul. De Alexii, când se scot stupii de la iernat, bucovinenii aşează pe buduroaie mănunchiuri de “mâţişori” pentru a-i purifica şi pentru a-i încărca de mana. “Mâţişorii” sunt folosiţi, însă, şi în vrăji sau descântece. Ramurile păstrate la icoane se pun pe foc vara, în momentul în care începe vreo furtună, sau se aruncă în curte când începe să bată grindina. 

Femeile căutau să ia din biserică nuiele de salcie cât mai lungi. Ajunse acasă, numărau mugurii de pe crengile pomilor din livadă, fiind convinse că vor avea tot atâţia pui la cloşti.

De Florii, cei care ţin post au dezlegare la peşte, adică pot mânca peşte şi pot bea un pahar cu vin. În Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor, care precede Duminica Floriilor, Biserica recomandă un post mai aspru.

Duminica Floriilor este un prilej de sărbătoare şi pentru sutele de oameni cu  nume de flori.   (12:25)