Fiica unor români din SUA, diagnosticată cu leucemie, a fost salvată de la moarte de un transplant făcut cu celule stem recoltate de la fratele ei nou-născut. Când avea doar un an şi jumă tate, Stephanie, singurul copil al unor români stabiliţi în America, a primit un diagnostic nemilos: leucemie. Totul se întâmpla în vara anului 2000. „Din acel moment, am început să trăim un coşmar de nedescris“, îşi aminteşte Marcel Urs, tatăl lui Stephanie. Salvarea fetiţei despre care medicii spuneau că mai are doar câteva săptămâni de trăit a venit de la fratele ei nou-născut.

Celulele stem recoltate din cordonul ombilical al bebeluşului au salvat viaţa Stephaniei, vindecând-o de leucemie. Şi dotările tehnice din spitalele americane au făcut posibilă vindecarea fetiţei. În timp ce, în SUA şi Europa de Vest, numărul celor diagnosticaţi cu leucemie care supravieţuiesc depăşeşte 70%, în România este sub 50%, din cauza condiţiilor în care sunt diagnosticaţi şi trataţi copiii.

250.000 de copii cu leucemie pe an

Boala Stephaniei, leucemie limfoblastică acută, este una dintre cele mai comune forme de cancer la copiii până în 15 ani. La nivel mondial, în fiecare an, sunt diagnosticaţi cu diverse forme de leucemie peste 250.000 de copii. În România, în jur de 500 de copii fac o formă de cancer. „Fetiţa slăbise mult, nu mai zburda ca înainte, nu se mai juca cu aceeaşi poftă, nu o mai interesa nimic, ci doar căuta un loc să stea jos şi să se odihnească“, îşi aminteşte tatăl.

Primul spital în care a fost internată, Spitalul Dornbecher, din cadrul complexului de spitale Oregon Health and Science University, a fost şi unul dintre cele mai performante, din punct de vedere al tehnicii medicale şi al specialiştilor. Timp de doi ani şi jumătate, Stephanie a urmat un tratament intensiv, care prezenta şanse de vindecare complete.

„Doctorii ne-au spus că mai trăieşte o săptămână“

Cu toate acestea, aproape de finalul programului, unul dintre testele de sânge a arătat revenirea cancerului. De data aceasta, într-o formă mult mai violentă. „Măduva ei prezenta celule canceroase în proporţie de peste 70%, iar doctoriţa lui Stephanie ne-a spus că, în cei 15 ani de experienţă, era pentru prima dată când cancerul era descoperit la ultimele teste, după doi ani de tratament. Stephanie mai avea de trăit două luni. Iar boala ei avansa continuu. În decembrie 2002, medicii ne-au informat că fetiţa noastră mai avea de trăit doar o săptămână. Aveam nevoie de un miracol“, mai povesteşte Marcel Urs.

Un miracol numit Joshua

Fratele mai mic al lui Stephanie a venit pe lume la şase luni după ce doctorii au dat cel de-al doilea diagnostic de leucemie. Joshua a oferit medicilor celulele stem, recoltate din cordonul său ombilical.

Cu toate că erau şanse destul de mari ca rezultatele să nu fie compatibile, testele de laborator au confirmat că cei doi fraţi se potriveau sută la sută. La câteva săptămâni, a fost realizat şi transplantul care avea să-i salveze viaţa lui Stephanie.

Într-o primă etapă, medicii au redus numărul de celule albe din organismul lui Stephanie, pentru „a convinge“ sistemul imunitar să accepte celulele străine ale lui Joshua.

„Stephanie a fost supusă trei zile la radiaţii intensive. Câte două şedinţe pe zi, fiecare şedinţă de 22 minute. După aceste trei zile, i s-au administrat doze duble de chimioterapie. A urmat o pauză de o zi şi, după aceea, transplantul propriu-zis. Noi am crezut că transplantul va fi o operaţie sofisticată, dar nu a fost aşa. A fost doar o transfuzie de sânge“, mai spune tatăl.

După două săptămâni de la transplant, au început să vină rezultatele, iar într-un final fetiţa a fost declarată vindecată. Micuţa mai merge la spital o dată pe an pentru control, iar toate analizele sunt perfecte.

ÎN ROMÂNIA

1.500 de cazuri de leucemie anual

Anual, în România se pune diagnosticul de cancer la aproximativ 500 de copii, multe cazuri dintre acestea fiind de leucemie (cancer la sânge), arată datele statistice. Tot în fiecare an, medicii înregistrează aproape 1.500 de cazuri noi de bolnavi de leucemie (copii şi adulţi). Transplanturile de măduvă osoasă sunt foarte rare în România, din cauza numărului mic de donatori şi a dificultăţii intervenţiei. „Faţă de transplantul de organe, compatibilitatea dintre donator şi primitor trebuie să fie perfectă. De aceea, cea mai bună soluţie este un frate geamăn sau autotransplantul cu celule de la pacient. În România este legal să iei măduvă de la orice persoană, nu numai de la rude, dar acest lucru se întâmplă foarte rar“, explică Victor Zota, directorul Agenţiei Naţionale de Transplant. Anul trecut, medicii români au făcut 81 de transplanturi de măduvă. O astfel de operaţie costă în România 50.000 de euro (bani care se plătesc prin asigurări), iar în SUA de 4-5 ori mai mult. (Ionela Croitorescu)