Presa epocii staliniste.

Comunismul s-a instalat în România cu ajutorul tancurilor sovietice. Noua orânduire venise însoţită de câţiva intelectuali, oameni remarcabili de altfel, cu vederi de stânga. Lor li s-au alăturat, însă, şi unele personalităţi care se lansaseră şi îşi câştigaseră notorietatea în timpul vechiului regim.

Acestea s-au grăbit să sară în „barca proletară“, pentru a-şi conserva privilegiile şi, de ce nu, pentru a dobândi altele noi. Cel mai bun exemplu este Mihail Sadoveanu, care în 1945 se grăbea să publice volumul de reportaje despre URSS „Lumina vine de la Răsărit“. Atitudinea sa este remarcată de partid, şi în ianuarie 1949 este numit şeful delegaţiei RP Române la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii de la Paris. În această calitate a ţinut un „spici“ în care cel mai mare romancier român din toate timpurile a vorbit ca un comunist „pur sânge“.

Ne-am eliberat de mizeriile trecutului

„Numai câţiva seniori au interes să menţină ura între popoare şi războiul în omenire. (...) Împotriva planurilor lor războinice se ridică marea campioană a păcii, ţara socialismului, Uniunea Sovietică, sub a cărei flamură de luptă pentru pace şi democraţie, popoarele democraţiilor populare socot că este o cinste să se grupeze. (...)

Poporul român, după victoria marii Armate Sovietice împotriva hitlerismului, a avut norocul să se elibereze de toate mizeriile trecutului. Regimul democrat instaurat la 6 Martie 1945 lucrează cu putere la redresarea ţării.

Dând urmare sugestiilor Partidului Muncitoresc Român, guvernul, reprezentând voinţa întregului popor muncitor, a realizat o serie de reforme politice şi sociale, care conduc ţara pe calea progresului“.

Asta a spus la Paris, de la tribuna Congresului Mondial al Partizanilor Păcii.

URSS bastion al păcii e!

La sosire, pe Aeroportul Băneasa, tovarăş ul scriitor Sadoveanu a rostit cuvinte la fel de „simţite“. „Ne întoarcem de la Congres cu încredinţ area desăvârşită că o importantă bătălie între partizanii păcii şi aţâţătorii la război a fost câştigată. (...) Toţi vorbitorii au avut cuvinte de admiraţie şi nemărginită încredere faţă de Uniunea Sovietică, în care ei văd forţa cea mare care asigură victoria popoarelor iubitoare de pace şi progres.

Ca şi celelalte delegaţii care s-au întors de la Congresul din Paris, ne exprimăm şi noi, aci, omagiul şi dragostea noastră faţă de Uniunea Sovietică şi faţă de marele ei conducător, Generalissimul Stalin“. („Scânteia Tineretului“, 29 aprilie 1949)

Evident, la sosire, pe Aeroportul Băneasa, delegaţia care a reprezentat cu cinste RP Română la Congresul de la Paris a fost întâmpinată de câteva sute de oameni ai muncii, care fuseseră aduşi „spontan“ din întreprinderile bucureştene.