Presa epocii staliniste.
Aţi auzit de Ivan Ivanovici Malţev? Păcat. Tovarăşul Malţev a fost un şofer de mare excepţie, un om remarcabil. Faima lui a ajuns şi în Republica Populară Română. „Şoferii de la RATA din Cluj, într-o şedinţă de lucru ţinută la începutul lunii Octombrie 1948 au citit - în traducere - un articol al vestitului şofer sovietic Ivan Ivanovici Malţev, care arăta cum a reuşit să parcurgă 100.000 km cu autobuzul său, fără ca motorul să aibă nevoie de vreo reparaţie. Şoferul Malţev explica în articolul său că, la întoarcerea din cursă, el nu pleacă niciodată acasă înainte de a-şi curăţa mai întâi motorul, că în timpul orelor de lucru controla mereu dacă are ulei destul la motor, dacă are apă, dacă maşina e gresată etc.“ Exemplul „luminos“ al şoferului sovietic i-a mişcat profund pe colegii lui de la RATA Cluj. „Aceasta a dat mult de gândit şoferilor de la RATA Cluj, care s-au angajat să parcurgă şi ei drumuri cât mai lungi, fără nici o reparaţie la motor. (...) Rezultatele dobândite sunt excelente. Până în prezent, Francioli Rudolf a parcurs fără nici o reparaţie la motor 67.582 km, Năsăudeanu Ioan, 62.871 km, iar Gaşpar Dionisie 58.771 km. Întrecerea între şoferii garajului RATA Cluj continuă“. („Scânteia“, 15 ianuarie 1949)
Foarte mândru de performanţele sale, tovarăşul Francioli Rudolf s-a adresat în scris ziarului „Scânteia“: „Tov. Redactor responsabil, Lucrez de la 24 Octombrie la maşina Nr. 2653, care este un camion «ZIS». Când am luat această maşină în primire (...), motorul avea 53.300 km rulaţi. De la această dată şi până în prezent, am parcurs 15.630 km, fără nici o repara- ţie generală la motor. Am putut să fac cu maşina acest număr de kilometri, datorită faptului că am folosit experienţa şoferului sovietic Ivan Ivanovici Malţev, experienţă arătată într-un articol apărut în revista sovietică «Automobil». Iată cum am lucrat eu: Nu am depăşit niciodată viteza maximă de 30 km pe oră, schimbând viteza la timp, fără a forţa motorul; am făcut la timp alimentarea cu benzină şi ulei. Uleiul l-am schimbat la fiecare 1.000 de km; înainte de schimbarea uleiului, am curăţit bine tot cartierul (sic!) motorului; gresajul l-am făcut la timp, adică după fiecare 3-400 km. Am căutat să am continuu apă suficientă în radiator, spre a nu se încălzi motorul....“ („Scânteia“, 23 ianuarie 1949) Carevasăzică, de-asta a mers tov. Francioli 15.000 de kilometri cu rabla lui de camion: fiindcă nu a depăşit niciodată viteza maximă de 30 km/oră. Marele „secret“ al tov. Francioli era însă calitatea deosebită a maşinii, marca „ZIS“, de fabricaţie, evident, sovietică.
Recomandările noastre
