Patru deţinători ai „butonului roşu“ pentru bomba atomică vor fi prezenţi în aprilie, simultan, pe teritoriul României. Summitul NATO de la Bucureşti va găzdui cei mai puternici şefi de stat din lume, dar şi patru puteri nucleare: Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie şi Rusia. Astfel, patru dintre legendarele „serviete nucleare“ (dispozitivele care permit unui şef al unei puteri nucleare să declanşeze procedura de atac atomic) se vor afla în capitala României pe parcursul a cel puţin două zile.
Niciodată până anul acesta România nu a găzduit, simultan, pe teritoriul ei, mai mult de un şef de stat care deţine o astfel de „servietă“. Or, pentru începutul lunii aprilie este deja confirmată prezenţa la Summitul NATO a lui George Bush, Vladimir Putin, Nicolas Sakozy, precum şi a lui Gordon Brown. „Servietele nucleare“ şi specificul pe ţări Ceea ce se înţelege prin „valiza nucleară“ sau „servieta nucleară“ este, de fapt, o combinaţie de logistică, lanţ de comandă decizională şi coduri strict secrete care permit declanşarea procedurilor de lansare a unui atac nuclear.
Opţiunea nucleară este un atribut strict prezidenţial doar în SUA şi Franţa, în Marea Britanie responsabilitatea fiind a premierului, iar în Rusia a trei persoane. În cazul Rusiei, pe lângă preşedinte, un atac nuclear poate fi lansat şi de ministrul apărării, şi de şeful Statului Major al armatei. SPP-ul „nu are informaţii“ Până în acest moment, oficialii români nu pot confirma dacă dispozitivele respective sau mapele cu codurile aferente vor sosi şi ele în România, alături de şefii de stat care le deţin, din simplul motiv că măsurile de siguranţă în aceste cazuri sunt asigurate de serviciile speciale din ţările respective. Bogdan Onea, purtătorul de cuvânt al SPP, a precizat pentru EVZ doar că „Serviciul nu are până în acest moment nicio informaţie în acest sens“. Prezenţa respectivelor dispozitive rămâne însă, în lipsa informaţiilor oficiale, un subiect de speculaţii şi o temă de anecdotică militară, cel puţin în SUA, unde au fost semnalate, de-a lungul timpului, o serie de incidente înfricoşătoare şi hazlii în acelaşi timp legate de „servieta nucleară“. ANECDOTICĂ
„Codurile de aur“, uitate într-o haină Mai mulţi preşedinţi şi-au „uitat“ în urmă consilierii care cărau „mingea“: Gerald Ford, Jimmy Carter, George Bush (tatăl) şi, cel mai recent, Bill Clinton. Mai mult, Carter a uitat cartoanele cu „codurile de aur“ într-un costum pe care l-a dat la curăţat. De asemenea, Carter, care se spune că a fost şi „singurul preşedinte care a studiat în amănunţime“ conţinutul „mingii“, a găsit că instrucţiunile din servietă sunt atât de complicate încât a ordonat să-i fie făcut un sumar foarte simplu - practic o versiune de bandă desenată. Când preşedintele se află la Casa Albă, servieta nucleară este păstrată şi ea acolo, la îndemână. În Casa Albă există şi o „minge“ de rezervă, iar o a treia se află în apropierea vicepreşedintelui, tot în grija unui consilier militar. O versiune veche a „mingii“ este expusă în Muzeul Smithsonian de Istorie Americană, însoţită de o foarte sumară descriere a scopului său.
DINCOLO DE FILME
Peripeţiile „servietei atomice“
„Servieta nucleară“ a preşedinţilor americani, celebră şi datorită numeroaselor sale apariţii în pelicule hollywoodiene, este un obiect real, care în Statele Unite este numit mai degrabă „Mingea de Fotbal“ (american), dar şi „Tolba de urgenţă“, „Butonul“ sau „Cutia neagră“.
Detaliile precise despre „Minge“ sunt secret de stat, însă mai multe surse au oferit, de-a lungul timpului, informaţii despre servieta propriu-zisă, despre conţinutul ei şi despre felul în care este folosită. „Mingea“ serveşte drept centru mobil în sistemul de apărare strategică al SUA, adaptat să-i permită preşedintelui - care este şi comandant suprem - să dea ordinul de lansare a unui atac nuclear în timp ce se află departe de centrele de comandă fixe, indiferent unde în lume.
O carte cu proceduri secrete
În interior se presupune că s-ar afla un dispozitiv de comunicaţii securizate, o staţie radio SATCOM şi alte materiale pe care preşedintele s-ar putea baza în luarea deciziei unui atac.
Materialele respective includ sumare ale unor opţiuni de atac predeterminate, precum şi planuri de gestionare a stării de urgenţă naţională care se instituie automat după un atac nuclear (foarte probabil urmat de un contraatac inamic).
Contrar mitului vehiculat în unele filme, servieta nu conţine revizuirile zilnice ale codurilor de lansare nucleară („Gold Codes“ - „coduri de aur“), care în mod obişnuit sunt păstrate asupra preşedintelui, ci doar un card cu coduri de autentificare. În ea se găsesc patru documente principale: „Cartea Neagră“ cu opţiunile de răspuns, o broşură cu locuri securizate secrete, care pot funcţiona şi drept centru de comandă fix, un dosar cu 8-10 pagini despre procedurile de activare şi utilizare ale Sistemului de Transmisiuni de Urgenţă, plus cardul de autentificare.
„Cartea Neagră“ conţine aproximativ 75 de pagini tipărite cu roşu şi cu negru. Pe pagina „vitală“, cu posibilele răspunsuri la un atac nuclear inamic, opţiunile sunt tipărite cu roşu. În cuvintele lui Bill Gulley, fost director al Biroului Militar al Casei Albe sub preşedinţii Johnson, Nixon, Ford şi Carter, opţiunile sunt doar trei: „În sânge, perpelit şi bine prăjit“. Şi broşura cu locurile de refugiu ale preşedintelui are coperte negre, având aceleaşi dimensiuni cu „Cartea Neagră“ - 23/30 centimetri. Cântăreşte 18 kilograme
Servieta - cel puţin în variantele cunoscute de surse - este fabricată de firma Zero Halliburton (fostă americană; din 2006 proprietatea unui grup japonez), specializată în producerea de genţi foarte rezistente, preponderent din aluminiu, dar şi din fibră de carbon. Partea dură - probabil şi blindată - este acoperită cu o „jachetă“ din piele neagră.
Plină, servieta cântăreşte în jur de 18 kilograme. Ea este purtată (fără a fi ataşată cu cătuşe, cum pretinde alt mit, ci cel mult cu un cordon negru) de un consilier militar prezidenţial, oferit prin rotaţie de una dintre cele cinci categorii de „arme“ ale Pentagonului.
Respectivul consilier este obligatoriu ofiţer superior (de la maior, sau echivalent, în sus) supus celui mai riguros control de securitate al Departamentului Apărării, Yankee White. Clasificarea Yankee White implică respectarea unor cerinţe riguroase: trebuie să fie cetăţean american născut în SUA, să nu fi fost căsătorit cu o persoană de descendenţă străină şi să nu fi călătorit vreodată (până la verificare) în ţări considerate „neprietenoase“ cu Statele Unite.
Consilierii cu „mingea“ cunosc în cele mai mici amănunte procedurile strategice şi au obligaţia de a-l asista pe preşedinte în caz că acesta are nelămuriri sau necunoscute, fiind permanent prezenţi în preajma lui. Atacul nu poate fi lansat dacă preşedintele nu se poate identifica şi cu un cod PIN imprimat pe o cartelă de plastic numită „biscuitele“.
Recomandările noastre
