Criticii consideră că personajele literare feminine cele mai importante au fost create de bărbaţi şi că multe dintre operele scrise de femei sunt lipsite de senzualitate.

Cine sunt marile doamne din lumea atât a autoarelor, cât şi a personajelor din literatura română? Scriitoarea Ioana Pârvulescu a realizat un „alfabet al doamnelor“ personaje, de la doamna B. (din nuvela „O alergare de cai“, de Costache Negruzzi) până la doamna T. (din romanul „Patul lui Procust“, de Camil Petrescu).

„Avem infinit mai multe personaje feminine memorabile în literatura bărbaţilor, decât scriitoare de prim-plan. De-o parte, Hortensia Papadat-Bengescu. De cealaltă, Doamna Chiajna, Mara, Zoe Trahanache, Vitoria Lipan, Saşa Comăneşteanu, Adela, Olguţa, Otilia, Vica Delcă, Veta, Ziţa, Anca, Fefeleaga, Miţa Baston. Aproape toate sunt figuri ale forţei, cu gesturi şi decizii virile, dominatoare, copleşitoare chiar şi când acţionează delicat“, consideră criticul Dan C. Mihăilescu. „Femeile noastre sunt bărbate“

„Dacă avem în vedere şi linia politică, de la Elena Văcărescu, Carmen Sylva, Regina Maria, Martha Bibescu, Veturia Goga, Elena Lupescu sau Maria Antonescu, până la Elisabeta Rizea şi Aniţa Nandriş-Cudla, realitatea ne lasă perfect încercuiţi şi fără drept de apel: femeile noastre sunt «bărbate »!“, explică Dan C. Mihăilescu. Când spui totuşi „literatură feminină“, prejudecăţile presupun automat sentimentalism, erotism şi psihologism labirintic, lacrimi, disperare, pasiune, istericale, maternitate, dăruire extatică, ferocitate, prostituţie sau, dimpotrivă, moralitate pedagogică fără fisură, apreciază criticul.

Există câteva nume pe care le înşiră şi cei care le-au citit cărţile, şi ignoranţii: Elena Văcărescu (chit că trebuie s-o împărţim cu francezii), Carmen Sylva, Elena Farago, Henriette Yvonne Stahl, Hortensia Papadat-Bengescu, spune scriitorul Radu Paraschivescu. „Nu mă preocupă masculinitatea, nu-mi dă frisoane nici feminitatea în literatură. Nu mi se pare un criteriu probant. Ar însemna că putem vorbi de o literatură şatenă, perciunată, obeză, dreptace sau hipertensivă. Nu cred în proteismul formidabil şi, implicit, al literaturii scrise de bărbaţi, după cum nu cred că în spatele fiecărei scriitoare subzistă o mimoză misterioasă“, explică Paraschivescu. „Nu există o literatură feminină“

„De 8 Martie, le voi face cititoarelor EVZ un cadou, spunând răspicat că nu există o literatură feminină. Aşa cum, simetric, nu există o literatură masculină. Singura formă de discriminare este cea valorică“, susţine criticul Daniel Cristea-Enache. „Sensibilitatea nu reprezintă un apanaj al femeilor, după cum virilitatea de viziune şi expresie nu e un atribut al scriitorului mascul. Nu mă îndoiesc însă că o feministă cu program şi metodă va citi şi va înţelege altfel aceste lucruri, venind cu propria ei grilă de evaluare şi deplângând, o dată în plus, oprimarea şi marginalizarea femeii în «literatura bărbaţilor»“, precizează Daniel Cristea-Enache. EXERCIŢII DE ADMIRAŢIE Despre aristocrate şi femei simple În cartea „De la coroana regală la Cercul Polar“, editată de Curtea Veche, criticul Dan C. Mihăilescu adună câteva fragmente scrise de mari femei ale spiritualităţii româneşti. Textele sunt extrase din pagini scrise de: Regina Maria („Însemnări zilnice“), Martha Bibescu („La bal cu Marcel Proust“), Maria Cantacuzino-Enescu („Umbre şi lumini“), Alice Voinescu („Jurnal“), precum şi din „Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara“ şi amintirile de lagăr ale Aniţei Nandriş-Cudla, deci de la înalta şi nobila aristocraţie până la femei simple, ţărănci, la fel de nobile. (Doinel Tronaru) MODERNITATEA LA FEMININ

„Şeherezada şi şmecherezada trebuie să se contopească“ Dan C. Mihăilescu este de acord că nici în actualitatea vieţii literare nu precumpăneşte suavitatea, ci tot forţa. „Orice lectură din Ileana Mălăncioiu sau Angela Marinescu, din Marta Petreu sau Ruxandra Cesereanu, din Gabriela Adameşteanu sau Ana Blandiana (prozatoarea), poemele Marianei Marin, ale Ioanei Crăciunescu sau ale Smarandei Cosmin, eseistica Ioanei Pârvulescu ori a Simonei Popescu, romanele Florinei Ilis, ale Dorei Pavel - toate au o reală forţă de impact, îţi lasă gustul puterii şi al hotărârii, nu al visătoriei bovarice, liliale, matern-ocrotitoare“, spune Dan C. Mihăilescu.

„De la Hortensia Papadat- Bengescu (pe ale cărei romane şi-a construit Lovinescu întreaga teorie a romanului citadin-obiectiv) şi până la nume mai apropiate de noi, precum Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Mariana Marin ori Ruxandra Novac (în poezie), Gabriela Adameşteanu, Adriana Bittel şi Florina Ilis (în proză), Dana Dumitriu, Marta Petreu, Ioana Pârvulescu, Nicoleta Sălcudeanu (în critică şi eseu), putem număra o serie - deschisă - de scriitori remarcabili de genul feminin“, subliniază Daniel Cristea-Enache. Abandonarea pudibonderiei

„Citesc cu plăcere ceea ce scriu Ioana Pârvulescu, Adriana Babeţi, Adriana Bittel, Ruxandra Cesereanu, Doina Jela, Smaranda Vultur, Magdalena Boiangiu, Sanda Cordoş, Irina Petraş şi Tania Radu. Îmi plac textele lor, indiferent dacă e vorba de cărţi sau articole de presă. Îmi place, de asemenea, maliţiozitatea Ioanei Bot în a denunţa diverse forme de impostură şi veleitarism“, apreciază scriitorul Radu Paraschivescu.

La ce s-a ajuns acum? „La ceea ce era firesc: abandonarea pudibonderiei, detabuizarea, frisonul senzual- sexual (cu excesele ştiute), reinventarea naturalismului, dar şi o împletire interesantă a temelor (Ruxandra Cesereanu, de pildă, pendulează între metehnele spaţiului concentraţionar, sex şi poezie)“, spune scriitorul Radu Paraschivescu. „Vine o vreme când şeherezada şi şmecherezada trebuie să se contopească“, consideră scriitorul. „Există cărţi care aruncă în aer întreaga retorică a diafanului feminin. Pentru exemplificare, recitiţi primele cuvinte din «Băgăul» Ioanei Bradea“, recomandă Radu Paraschivescu. PERSONAJE CELEBRE

De la Coana Chiriţa la Otilia şi Adela

Cu celebra Coana Chiriţa, imaginată de Alecsandri la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a satiriza „cucoanele lumii bune“, actriţa Draga Olteanu-Matei s-a identificat cel mai mult, interpretând-o la Teatrul Naţional şi în două filme semnate, în anii ’80, de Mircea Drăgan. Şi Tamara Buciuceanu-Botez a oferit o interpretare remarcabilă simpaticei „cucoane“. Actriţa a mai jucat la Bulandra din „întunecaţii“ ani ’80, dând viaţă croitoresei Vica Delcă, în spectacolul „Dimineaţă pierdută“, în care regizoarea Cătălina Buzoianu a montat romanul Gabrielei Adameşteanu.

Rodica Tapalagă şi Mariana Mihuţ sunt de neuitat în rolul energicei Zoe Trahanache, ambele la Teatrul Bulandra în anii ’70. Tot Mariana Mihuţ a oferit o interpretare memorabilă a „delirantei“ Miţa Baston în filmul lui Lucian Pintilie, „De ce trag clopotele, Mitică?“. Doamna T., cel mai enigmatic personaj al literaturii române, imaginată de Camil Petrescu în „Patul lui Procust“, a fost adusă la viaţă exemplar de Maia Morgenstern, o dată în spectacolul Cătălinei Buzoianu de la Bulandra, din anii ’90, şi a doua oară în filmul basarabean din 2001.

Leopoldina Bălănuţă a dat viaţă chinuitei Fefeleaga în „Nunta de piatră“ (1972) şi, peste trei ani, chibzuitei Mara în „Dincolo de pod“, de fiecare dată în regia lui Mircea Veroiu. La rândul ei, Silvia Popovici a jucat-o, în tinereţe, pe Oana în serialul TV „Muşatinii“, în care Sorana Coroamă-Stanca a ecranizat trilogia istorică a lui Barbu Delavrancea, iar în 1979, pe Doamna Ruxandra din „Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu“, de Malvina Urşianu, film inspirat din proza lui Negruzzi. Olga Tudorache, în Doamna Clara

Doamna Clara, personajul negativ din drama istorică „Vlaicu Vodă“, de Al. Davila, a fost hulită de unii pentru uneltirile ei malefice în favoarea străinilor, dar rămâne singura care ar fi putut să ne catolicizeze şi civilizeze în secolul XIV. Puternicul personaj al Doamnei Clara a fost interpretat memorabil, printre altele, de Olga Tudorache sau de Carmen Stănescu, pe scena Teatrului Naţional.

Una dintre cele mai iconice figuri ale specificului naţional, Vitoria Lipan din „Baltagul“, a fost jucată, în filmul lui Mircea Mureşan din 1969, tocmai de o actriţă italiană, Margarita Lozano. Pe Otilia şi Adela le-au jucat în ecranizări: Julieta Szönyi, în „Felix şi Otilia“ (1972), de Iulian Mihu, sau Marina Procopie în „Adela“ (1985), de Mircea Veroiu. (Doinel Tronaru)