Prescrierea medicamentelor pe brand scoate bani doar de la pacienţi, nu şi de la casele de asigurări.
Propunerea ministrului Eugen Nicolăescu ca reţetele să fie prescise numai pe baza denumirii comerciale afectează doar buzunarele românilor. Sistemul de asigurări nu plăteşte niciun ban în plus prin schimbarea prescrierii de pe denumirea comună internaţională (DCI) pe brand, care urmează să intre în vigoare de la 1 aprilie. Românii nu vor mai putea merge la farmacie cu o reţetă compensată şi să aleagă dintre produse care conţin aceeaşi substanţă activă, ci vor fi obligaţi să cumpere brandul trecut de medic. Farmaciile au comisioane la vedere, medicii nu Acest sistem este descris de specialişti drept unul învechit, în contradicţie cu tendinţele de pe pieţele europene, care le dă posibilitatea firmelor de medicamente să-i influenţeze pe doctori. Pe de altă parte, legislaţia actuală românească (contractul-cadru pe 2006) le permite medicilor să elibereze şi medicamente pe brand, dacă le însoţ esc de o scrisoare de justificare. Chiar dacă, până acum, medicii erau nevoiţi să pună pe reţetă numele substanţ ei active a unui medicament, ei le puteau face diverse sugestii pacienţilor. „Practica era să-i treacă pe un bileţel pacientului numele medicamentului pe care îl considerau cel mai potrivit într-o anumită afecţiune. Aceasta venea însă ca o recomandare. Nu era vorba despre o obligaţie“, este de părere farmacistul Constantin Ciulu. Ministrul justifică schimbarea pe care vrea să o facă prin faptul că farmaciştii le recomandă adesea pacienţilor cele mai scumpe produse, chiar şi atunci când au variante mai ieftine. Medicamente mai scumpe
Însă şi medicii pot fi influenţaţi de companiile farmaceutice să prescrie cele mai scumpe produse. „Farmaciile sunt societăţi comerciale, iar comisioanele practicate sunt la vedere, pe când medicii au o profesie liberală, iar la ei nu se întâmplă acest lucru. În plus, în ţările din Vest tendinţele sunt să crească piaţa de generice şi să scadă brandurile, pe când la noi este tocmai invers. Nu poţi face o piaţă de branduri într-o ţară săracă“, este de părere Dragoş Dinu, CEO în cadrul A&D Pharma. În urma acestei schimbări vor avea de pierdut bolnavii, care vor plăti preţuri de două-trei ori mai mari. Spre exemplu, un pacient care are probleme cu tensiunea nu se mai poate prezenta la farmacie cu o reţetă pe care scrie „enalaprilum“ şi cu care poate alege între cel puţin patru produse care conţin aceeaşi substanţă activă (ex:. Enalapril, Enap, Renitec). El va fi obligat să cumpere doar medicamentul specificat de medicul curant pe reţetă, care poate fi un produs de două şi chiar de trei ori mai scump.
EXEMPLE Cum se scriu reţetele în Vest În Marea Britanie, medicii sunt obligaţi să scrie pe reţetă numele substanţei active pe care o conţine un anumit medicament, iar pacientul este liber să aleagă ce să cumpere. „Şi la noi există reprezentanţi medicali care vin în spital şi îşi promovează produsele, dar pe reţetă suntem obligaţi să scriem numele substanţei active a medicamentului, pentru că aşa este normal. Pacientul nu îşi pune problema că merge la farmacie şi acolo i se recomandă un medicament care aparţine unei «anumite» firme“, spune medicul român Simona Ungureanu, de la „Good Hope Hospital Trust Accommodation“ (UK).
În Franţa şi Germania, legile sunt mai permisive. Medicii nu sunt obligaţi să acţioneze într-un fel sau altul, ci pot scrie pe reţetă fie numele substanţei active, fie denumirea comericală. „În Franţa însă, sistemul de compensare este foarte bun. Pacientul plăteşte cam 10% din medicament, şi uneori nici atât, pentru că are asigurări suplimentare, care îi acoperă toată suma“, explică medicul Marius Uscatu, care a lucrat trei ani în Serviciul de Chirurgie a Piciorului (CTO) din Strasbourg. În Germania, medicii pot prescrie reţetele în ambele variante, regulile fiind diferite de la un spital la altul. „Dacă doctorul lucrează în privat poate să facă aşa cum doreşte, dacă lucrează într-o instituţie de stat, respectă regulile“, spune medicul John Ionescu, care lucrează la „Spezialklinik Neukirchen“ din Germania.