CĂRTĂRESCU: "Mă bucură sincer evoluţiile recente din interiorul Partidului Social Democrat, care pare a-şi fi regăsit, după rătăciri danteşti prin pădurea deasă a democraţiei, adevăratul drum sau mai bine zis adevărata Cale.
Dovadă că nici în viaţă, nici în politică nu putem uita dragostea dintâi. Întoarcerea, zilele acestea, la cârma marelui partid, a fiilor săi pierduţi, Adrian Năstase şi Miron Mitrea, echivalează pentru partidul celor nevoiaşi cu o adevărată revoluţie, în sensul etimologic al acestui cuvânt: părăsirea unor devieri regretabile şi reîntoarcerea la originile sănătoase. La Berlin am văzut într-o zi, într-un parc bine întreţinut din fostul Est, faimosul grup statuar al lui Marx şi Engels: doi bărbaţi de piatră cenuşie, sfătoşi şi gravi, cumplit insultaţi de porumbei pe capete şi pe umeri. La fel de solemn şi de exemplar mi se pare şi cuplul noilor conducători ai PSD-ului. Dacă se va dărâma vreodată cartoful tras în ţeapă din Piaţa Revoluţiei, cred că un nou monument ridicat pe locul lui, înfăţişându-l pe Adrian Năstase cu cartea legilor la subraţ şi, mai în spate, pe Miron Mitrea, cu manivela în mână, amândoi cu ochii aţintiţi în zare, drepţi şi buni la suflet, ar mai ridica puţin moralul cetăţenilor, le-ar furniza modelele etice de care societatea noastră are atâta nevoie. Mircea Geoană, trebuie să recunoaştem, nu e suficient de reprezentativ pentru PSD. Cred că locul lui, tipologic, e mai degrabă undeva între miniştrii lui Tăriceanu. Dacă s-ar dezice de erezia PSD-istă şi s-ar converti la liberalism, el ar putea fi chiar soluţia blocajului actual: Mircea Geoană la Apărare n-ar fi o alegere mai proastă decât Adomniţei la Învăţământ sau Cioroianu la Externe. Sau invers. Sau oricum. În definitiv, Mickey Mouse însuşi ar putea să capete acolo orice post, inclusiv cel de premier, şi nu s-ar mai mira nimeni. Adevărul e că Geoană păcălea lumea cu figura lui de băiat de treabă, puţin... cum să zic? aşa, mai de la mama lui, că, vorba aceea, nimeni nu-i perfect. Poate câţiva pensionari şi oameni de la sate s-au mai simţit îndemnaţi să voteze cu PSD-ul, impresionaţi de trista poveste a acestui lider de partid, om fără casă, care n-are unde-şi odihni capul încărunţit de griji... Poate că alţi câţiva au luat în serios cei doi ani ai săi de vorbărie despre reformă, despre curăţarea partidului de elementele corupte, şi şi-or fi zis: ia uite, omuleţul de lemn a căpătat suflet! Până când nasul omuleţului a-nceput să crească. Fiindcă rezultatele reformei lui Geoană sunt înfloritoare, sublime putem zice, dar, vorba conului Iancu, lipsesc cu desăvârşire. Unde se vede reforma asta? Iliescu e ce-a fost, ba mai mult încă, Hrebenciuc e mai rozaliu ca oricând, Ponta mai pontos, Văcăroiu a fost şi şef de stat... iar acum, „adăugând insultă la injurie“, iată-i înapoi şi pe fiii patriei reîntorşi din surghiun, Mitrea şi Năstase, pe cai mari şi cu planuri şi mai mari, ca şi când nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Dac-aş fi fost în locul lui Geoană, m-aş fi gândit puţin înainte să-i rechem în pâine pe cei doi: „Stai, domnule, poate că oamenii nu-s chiar aşa de tâmpiţi cum îi credem noi. Poate-şi mai aduce aminte cetăţeanul de rând, între două alergături după nevoile zilnice, cum a ajuns Mitrea, din lider sindical bătăios, obedient soldat PSD-ist. Şi cu ce preţ. Şi poate că vreun rest de memorie colectivă a acestui popor nefericit se mai leagă de vremurile vechi şi bune ale omnipotenţei lui Bombonel, de cârdăşia sa cu Iliescu, de mătuşa Tamara, de termopane, de corupţie, de ouă, de aroganţă...“. Dar liderul partidului carităţ ii sociale n-are timp să se gândească la fleacuri. Las’ că-i bine, zic eu. Mă bucur din toată inima să revăd cinstitele obraze la izbândă făcând punte. Aşa trebuie să intre PSD-ul în alegeri: cu Mitrea şef de campanie şi cu Năstase ideolog. Ba încă îi doresc cu toată sinceritatea celui din urmă să devină şi preşedinte al Consiliului Naţional al PSD. Ar fi omul potrivit la locul potrivit. Căci, până şi în trucata luptă politică, trebuie să apreciem momentul coborârii măştilor şi al înfăţişării purului adevăr, oricât de monstruos ar fi el. Geoană a tot scăldat-o, ba că-i tunsă, ba că-i rasă. Cu Năstase măcar e clar că-i rasă. Unii spun că Băsescu trage sforile şi învrăjbeşte clasa politică. Poate aşa e, dar mă-ntreb câteodată: oare chiar are el nevoie de asta? Poate el să le facă mai mult adversarilor lui decât îşi fac ei înşişi, cu mâinile lor? Chiar ar putea Băsescu, oricât de machiavelic ar fi, să inventeze ceva mai pervers pentru distrugerea PSD-ului decât scoaterea din nou în faţă a lui Năstase şi Mitrea? Şi ar îndrăzni acelaşi locatar al Cotroceniului să gândească ceva mai catastrofal pentru PNL decât pleiada de miniştri de care râde lumea ca la bâlci? Matrozul de la Cotroceni ar putea foarte bine să stea cu mâinile-n sân şi să-i lase pe ceilalţi să arate singuri ce pot. Spectacolul ar fi fără-ndoială acelaşi.
Recomandările noastre
