Razvan Exarhu: "Cand aud de ecologie sau de incalzire globala, ma gandesc ca activismul e o boala ca oricare alta."

Cand citesc indemnuri, sfaturi si alte zarzavaturi despre cum ar trebui sa fim mai constienti, mai buni utilizatori ai resurselor, cand vad campanii care vor sa schimbe in trei saptamani un instinct distructiv construit in generatii, mi se pare ca cineva sufera de o mare naivitate. Cel mai nesuferit cuvant de la Revolutie incoace a devenit pentru mine: mentalitate.

Daca apari la televizor si nu zici ceva de mentalitate, inseamna ca nu existi, deci nu te implici. Asta e parola tuturor pacalicilor pe care ii plictiseste de moarte ce spun. Schimbarea mentalitatii. Ca si cum ti-ar trebui altceva decat creier pentru a nu distruge, murdari si urati tot ce te inconjoara. Se pare ca dezastrul nu e de la ceva ce se vede cu ochiul liber, e de la altceva, mai pur, mai spiritual, mai deosebit, adica mentalitatea asta.

De exemplu, am citit despre un proiect imobiliar, format din 4 turnuri, care ar urma sa strajuiasca Parcul Cismigiu. De fapt, pe plan e numai unul, dar de dragul simetriei si al frumosului, parca ar mai face trei. Progres, civilizatie, arhitectura, ceva fin de tot. In chestii mai sprintare, cum e asta, parca astepti un semn de la autoritati, ca poporul nu vrea sa ramana si cu mentalitatea schimbata, si cu banii luati.

Si cand vine vorba despre pocirea sistematica a orasului si implicit a mediului in care lumea poate face crize de nervi, te astepti macar la argumente solide, la ceva care sa sustina cat de cat logic aceasta frenezie aberanta. In schimb, Viorel Hurduc, seful Comisiei tehnice de urbanism a Capitalei, vine si spune ceva extrem de interesant pentru orice colectionar de gafe: „Turnurile ii vor ajuta sa se orienteze pe cei care vin sa se plimbe in parc”. Foarte tare! Daca puterea exemplului indeamna publicul doar la aroganta si ignoranta, atunci e normal ca apocalipsa sa continue.

Padurile pot sa dispara, apele pot sa fie murdarite, casele pot sa arate oricum, totul poate fi facut pe apucate, pentru ca nu e timp de mai mult. Am citit intr-o revista englezeasca despre idei incredibile de exploatare a energiei, a caldurii pamantului, de exemplu, despre case inteligente si perfect integrate mediului.

Nu se spune nimic despre mentalitatea celor care se bucura sa impartaseasca idei, sa le adopte si sa puna in practica, fara sa astepte exemplul vreunei vedete. Din cateva pagini poti sa culegi gustul modernitatii, al inovatiei, al lipsei de emfaza si acea impresie delicata ca, in plin dezechilibru, lumea incearca sa-si regaseasca intr-un chip fericit conexiunea cu acea armonie naturala despre care mai aflam uneori ca ar exista.

Pornind de la acest tip de modestie a eficientei, in care patetismul si catastrofismul nu isi gasesc loc, care nu se impleteste cu parada sau mistoul, e usor de intrevazut calea. Pentru unii, sa construiesti oriunde la fel de aberant ca in Pipera poate fi un blazon respectabil, sa fii persoana publica si sa te lauzi cu casa ta portocalie inca mai pare sa fie un exemplu pozitiv, iar sa plantezi copacei, o dovada ca ai suflet bun si ca-ti pasa de soarta Planetei.

E foarte bine sa-l indemni pe cel care nu stie sa nu lase apa sa curga, sa nu umple muntii de cutii de conserve, sa nu cumpere mai mult decat consuma si sa nu dea foc la cauciucuri in fiecare seara in semineu. La fel de periculoasa este celebra concluzie a tuturor ignorantilor, adica am facut si noi cum ne-am priceput.

Dar inainte de a vorbi despre frumusete, argumentele unei eficiente economice a alternativelor pe care le ofera din plin civilizatia de acum, ne-ar ajuta sa mai respiram mai usor in toiul acest zilnic omagiu inchinat nasolului si lipsei de har, cu infinite infatisari. Lipsa de poluare e un avantaj care se traduce si in bani.

De aici se poate construi curajul de a iesi din aceasta cursa a conformismului, a lipsei de imaginatie, de a-ti folosi exemplul ca argument al schimbarii si nu lamentarea despre cat de cruda si nedreapta este soarta arhitecturii, artei si culturii. In fond, nici nu mai e mult pana ce copiii au sa inceapa sa puna intrebari deloc previzibile. Ce e termopanul, mama? Termopanul e un contur alb prin care se vad muntii plini de vile rosii.