IOANA LUPEA: „Preşedintelui i s-a făcut o propunere inacceptabilă. Pe scara evoluţiei politice, Stroe este cu o treaptă mai jos şi faţă de Teodor Atanasiu“.
Să-l revoci pe ministrul apărării cu şase săptămâni înaintea Summitului NATO este ca şi cum ţi-ai trage pumni în faţă ca în „Fight Club“. Dar să-l propui pe Radu Stroe la Apărare e ca şi cum te-ai şi trimite singur la colţ pentru asta. Ca Bucureştiul să nu rămână în istoria NATO „summitul eşecului“, iar România să nu ajungă mai izolată decât este deja, măcar organizarea summitului trebuie să meargă ceas. Este imposibil ca premierul Călin Popescu-Tăriceanu să nu fi sesizat inoportunitatea mutării lui Teodor Meleşcanu - mai cunoscut în cercurile politico-militare occidentale decât Radu Stroe - de la Apărare la Justiţie, cel puţin în virtutea principiului de bun-simţ, aplicabil şi la Citroën, că nu schimbi şoferul în timpul cursei. Pentru partidul de guvernământ însă Summitul NATO este doar un aspect secundar faţă de intenţia de a-l scoate din minţi pe Traian Băsescu. Acesta este înţelesul mutării PNL, nu lipsa de cadre. Putem presupune că telefonul şefului statului, prin care-i cerea premierului aflat în şedinţă de partid să mediteze asupra revocării, mai degrabă i-a excitat pe liberali decât să-i pună pe gânduri.
Pe scara evoluţiei politice, Radu Stroe este cu o treaptă mai jos şi faţă de Teodor Atanasiu, pe care Băsescu l-a îndepărtat, cu forţa aproape, de la conducerea Apărării. El nu corespunde unei funcţii guvernamentale nici după criterile PNL, cu atât mai puţin după cele ale şefului statului, pentru care Ministerul Apărării este sacru. A demisionat din fruntea Secretariatului General al Guvernului după ce premierul Tăriceanu a admis că proiectul de hotărâre ce îmbogăţea un client politic cu terenul „Dracula Park“, care-i purta iscălitura, a fost o greşeală. Fostul activist de tineret comunist, un Hrebenciuc de categoria muscă, s-a remarcat în postcomunism doar prin abilitatea de a opera mici aranjamente suspecte cu bunuri şi hotărâri de guvern. Radu Stroe ar fi util în fruntea Ministerului Apărării eventual ca agent imobiliar, pentru împroprietărirea colegilor şi a prietenilor cu terenurile armatei din centrul Capitalei, şi nu ca om de stat care să stea alături de secretarul american al apărării.
Singura calitate pe care înşişi liberalii i-au găsit-o lui Radu Stroe a fost incompatibilitatea manifestă cu şeful statului, unul dintre argumentele „pro“ invocat de Ludovic Orban în şedinţa de partid, potrivit unor surse citate de „Cotidianul“. Preşedintelui i s-a făcut cu premeditare o propunere inacceptabilă din următorul calcul: respingerea lui Stroe va deschide calea numirii Noricăi Nicolai la şefia Apărării. Cu preţul instabilităţii într-un minister-cheie în organizarea Summitului NATO, liberalii au dorit doar să se răzbune pe Traian Băsescu.
Cel care poate pica însă de iresponsabil în această nouă confruntare epică va fi probabil şeful statului. Lui i se va reproşa că periclitează fie Summitul NATO prin respingerea lui Radu Stroe, fie situaţia din Justiţie înaintea raportului Comisiei Europene prin refuzul de a-l numi pe Meleşcanu. Învăţând din tacticile „politicii de război“ duse de preşedinte, liberalii i-au întins, de data aceasta, o capcană.
Recomandările noastre
